zi, noapte, dulce, amar, viata , moarte.

xXbutterfly_effectXx · Starter Data inscrierii: 06/Sep/2007 Mesaje: 171

privesc pe geamul limpede si curat si totushi vad in praf.e ca o ceata virtuala, lumini de elctricitate eoliana.in departare palpaie lumini de origine neelucidata in colorații roshiatice ca desprinse din cosmaruri.
se deruleaza imagini de groaza in fata ochilor mei sticlosi de frica.in blocul din fata mea, ce'l vad neclar ,luminile au un joc al lor neinteles. se aprind si se sting ca apoi sa se reaprinda raspandind in aerul greoi un sentiment de frica.
deja incepe sa devina cu adevart groaznic.ii multumesc ca e langa mine cand inima mi se cutremura iar sangele in ingheata de spaima.
ii iau mana si simt cum amandoi tremuram in ritmuri incerte. nu este nimic altceva in noi decat sentimentul de groaza care ne umple in totalitate. spaima, groaza, frica, sange inghetzat in vene, cutremurari tari ingrozitoare, necunoasterea si neincredea in urmatoarea secunda au pus stapanire deplina pe noi.
picuri negri de praf se preling acum pe fetele noastre pure.
aer cald de acum cateva clipe si incetosat s-a transformat in apa rece si care ne raneste sufletele goale si inimile inghetate si ingrozite.
un zgomot zdravăn si inabushitor soseste o data cu torentul nestiutor de apa.
un tunet inecat in valurile negricioase de apa tulbure.
viata devine nesigura, urmatoarea clipa nestiuta si totul se cutremura in inima fricii.
uitandu'ne privind infricosati , zarim in departare un nimic..un nimic obscur si tulburator ca si calmul dinaintea furtunii.in urmatoarea clipa oribirea alba ne cuprinde privirile, si flashul se termina la fel de intunecat.
lumina aceea stralucitoare, palida shi totusi atat de patrunzatoare, ce este?? parca ar fi reflexia puritaii in cristalul pur al vietii.si totusi, descoperim uimiti si parca lasati in urma de viitor ca este o fulgerare a + si -, a vietii si a mortii ,a albului si a negrului, a nimicului si a intregului

daca sunt greseli, scuzati Smile

Mia · Administrator Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 3095

e chiar frumoasa :wub:

_________________
[url=http://yunyunchan.deviantart.com/]» MY DEVIANTART [/url]

lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit. Smile

__Lauraa* · Member Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 2326

E interesanta si frumoasa! Ai talent! Felicitari! :-)

xXbutterfly_effectXx · Starter Data inscrierii: 06/Sep/2007 Mesaje: 171

mai pun ceva...

Acum putin timp credeam ca am minte geniala, ca gandesc diferit, ca simt diferit, ca sunt originala, ca sunt doar eu si ca nimeni nu poate gandi nimic ca si mine, ma credeam unica, unica in toate sensurile, in toate felurile sub toate formele, fara dar si poate.
Singuratatea m-a facut sa gandesc profund, mi s-a spus ca gandesc profund fara sa fi impartasit nimanui gandurile mele, nici chiar o faramita din ele, doar privind pe geam le-am creeat aceasta iluzie reala.
Priveam pe geamul usor aburit de respiratia mea. Priveam pe geamul autocarului in acea zi. Eram intr-o excursie neimportanta, tot ce conta era faptul ca puteam sta in spatele autocarului, pe bancheta jertpelita de colorit albastru cobalt , si sa privesc pe geam, sa imi las amprentele in inimioare si in spirale care urmau sa dispara grabnic ce ma apropiam cu fata de geam. Puteam sa privesc si sa ma gandesc, sa gandesc la viata, la moarte, la dragoste, la ura la tot ce tine de natura umana, sa ma gandesc ca fac parte din aceasi specie care iubeste obsesiv, care ucide din dragoste si care tanjeste apoi catre cer pentru a-si invia persoana iubita. Tot ce m-a trezit din visarea mea continua in acea zi a fost vocea Ioanei, care mi-a spus privindu-ma partial incantata partial uimita de persoana mea, ca gandesc profund, am zambit si i-am spus ca a ghicit. asta fac mai tot timpul, gandesc profund.
Acum, azi, in aceste momente si in aceasta secunda, ma cred banala, la fel ca si o mare parte din populatia globului. Sunt banala. Sunt infectata cu virusii dragostei si ai singuratatii.
Simt la fel ca si alte sute, mii de persoane …
M-am crezut geniala, dar sunt banala!

e un fel de aberatie de-a mea...sentimente... aberatie.. sper sa va placa...
in ultimul timp am scris numeroase aberatii de genu :-)

shoricik_aly · Trimis: 27/09/2007 22:14 Titlul subiectului:

Nu e o aberatie.Culmea,asa ma sitm si eu in ultima vreme.Cel putin,pe aproape.Si mi-a placut. :-)

Mai astept si alte "aberatii" :-P

_________________
"Trupul moare,apa se innoureaza,sufletul ezita si vantul uita,vesnic uita,dar flacara ramane aceeasi."-George Seferis
"Cine are curajul sa se sinucida acela a dezvaluit taina minciunii"-F.M.Dostoievski
Plutind printre nori ajung intr-un loc unde trist se aude un picur de sange...
"ochii tai rosii plini de dorinta.."
"pasii se transforma in cenusa unui pian,care inca mai canta cantul pierdut al unui suflet ratacit"
"Watch the road I am walking and tell me what you see
Watch the road where we were singing
And now tell me if you remember..."

xXbutterfly_effectXx · Starter Data inscrierii: 06/Sep/2007 Mesaje: 171

thx aly

angel of blood, wings of tears, life of a sinner saint, everything is nothing,black is white and sky is...sky is no more up there...
drops of red rain
falling from my eyes

o picatura rosie de apa mi'a cazut pe langa gene. aveam ochii incarcatzi de lacrimi iar acea zdruncinatura rosie le'a facut sa se prbusheasca .cadeau ca si smaraldul...sau cristalul mai bine...caci erau neclare...adica ...
era trista..iar lacrimile ce prinsesera o nuanta gri de tristete au mai luat si din rosul sangeriu al rujului ce'mi acoperea buzele. culoare ajunsa pe rochita mea alba si pura era visinie.. arata ca si cum as fi plans cu ...sange...sau ca si cum ar fi plans un trandafir ofilit
asta era
ma simteam ca de pildă o floare alba care ishi pierde din stralucire odata cu apunerea soarelui.ma simteam ofilita si inca ma simt... caci acel moment a trecut doar de cateva secunde grele.
aerul se scurge pe langa mine cu raceala si indiferenta purtat de o adiere tacuta.ma simt ca si intr-un vis pe care il traiesc cu toata simtirea mea.
e ciudat, e ca si cum as fi facut asta de mii de ori, doar ca nu stiu ce este acest ceva.parca as reinvia sau as renunta la ceva pe care totusi nu l-am avut niciodata.
e un sentiment de goliciune si de tristete si totusi de fericire si implinire , ca si cum as fi scapat de ceva ce ma bantuia de mult timp.
au, acum am observat, am pe mana ca sa zic asa incrustate cu un fir de iarba niste cuvinte. sunt cuvintele cu care am inceput eu absolut orice lucru 'traieste asa cum vrei, dar supune-te destinului, ca de exemplu floarea care ishi inchide petalele seara si le deschide dimineata' .totusi ciudat, eu nu am zis asta niciodata, eu am zis doar primele 4 cuvinte.restul e ca o continuare, pt mine, ceva ce ar necesită sa respect de acum in colo poate.
dar ce va fi de acum incolo, oare va mai fi in continuare? oare acesta a fost cel mai ciudat vis din istoria imaginatiei? sau poate ca este doar imaginatia mea insasi care s-a aliat cu sufletul meu si imi joaca feste.
ahh...m'a cuprins un somn in toata tacerea asta melancolica.
nu, nu vreau sa adorm acum, sunt prea numeroase intrebari fara raspuns si trebuie... trebuie sa aflu raspunsul la ele acum... ahh...

wow in sfarsit am deschis ochii..nu-mi amintesc decat ca am inchis din nou ochii si apoi totul este gol in interiorul meu.
oare a fost un vis, dar totusi nu-mi amintesc sa fi visat, si nu imi amintesc nici sa fi trait.
uitandu-ma la crinolina rochiei care devenise incomoda din cauza stransorii coresetului am descoperit ca nu a fost vis caci acea picatura rosiatica, visinie era tot acolo, unde imi cazuse lacrima cu o seară si o zi inainte!
nuu... a inceput sa se intunece lumina boltei albastre, si ceva rece imi atinge pielea din ce in ce mai des, auu, sunt picurii ploii inghetate.
de obicei parca simteam o durere cand eram singura in întocmai momente, dar acum imi simt doar inima si sufletul incremenite cu raceala din cauza vantului tacut care deja, nu ma mai mangaia, ci imi sfasia voalul alb al rochitei.
vai am inchis ochii pt o clipa si am vazut imaginea aceea. acum in minte ma vad pe mine uda si inghetata cu rochita mea alba in mijlocul pustietatii inegurate, si mai rau era adevarat!, nu era imaginatia mea,nu si nu era nici un vis sau un film care se derula la nesfarsit blocat pe acea imagine, eram chiar eu acolo!.
nu, imposibilul nu se putea intampla..cel mai groaznic cosmar al meu in aceasta clipa se intampla in timp ce eu scriu aici.
rochia mea alba devine rozulie, iar apoi sangerie.panza din care e facuta rochia parca e imbibata in sange , care se intuneca , si cosmarul e real acum, rochia e neagra acum!, si eu cu lacrimi innegrite de tot de la rimel si de la conturul întunecat al ochilor mei ma confund cu peisajul.
la fel de trista si neagra, la fel de ingandurata cu imagini amare. ma las jos pe covorul de frunze noncolore napadite de tristete si ma las in voia uitarii, caci nu mai am ce face, apa mi-a scurs din suflet ultima farama de speranta si mi-a sters de pe buze cea din urma fericire , si mi-a asternut pe chip lacrimile si nefericirea. privesc in gol cerul intunecat si norii care parca sunt valurile enervate ale marii.
mai privesc o data la inscriptia rosie de pe dermă mea alba, si cum scrie acolo, ascult 'sfatul', ma las in voia sortii, cum toti trandafirii si-au inchis pe negura aceasta petalele, eu ii urmez, si imi inchid ochii acum, ma las dusa de adiere, oare unde o sa ma trezesc maine...
oare o sa ma mai trezesc sau o sa continuu sa traiesc in visare si inconjurata de petale de trandafiri uscati si boboci umeziti de roua serii....?

o 'aberatie' ceva mai lunga :-D

shoricik_aly · Trimis: 04/10/2007 23:38 Titlul subiectului:

Ce nu-mi place e faptul ca folosesti interjectii:"Vai,.." si alte formule de adresare asemanatoare,care parca nu-si au locul si arata ca un monolog ciudat..Mi-a placut ideea.Mai ales ca ai descris imaginea dintr-un film blocata,fata cu rochia alba..
Mai astept si alte "aberatii" :-)

[Sper sa nu te superi,eu doar imi spun parerea sincera :-)

]
_________________
"Trupul moare,apa se innoureaza,sufletul ezita si vantul uita,vesnic uita,dar flacara ramane aceeasi."-George Seferis
"Cine are curajul sa se sinucida acela a dezvaluit taina minciunii"-F.M.Dostoievski
Plutind printre nori ajung intr-un loc unde trist se aude un picur de sange...
"ochii tai rosii plini de dorinta.."
"pasii se transforma in cenusa unui pian,care inca mai canta cantul pierdut al unui suflet ratacit"
"Watch the road I am walking and tell me what you see
Watch the road where we were singing
And now tell me if you remember..."

xXbutterfly_effectXx · Starter Data inscrierii: 06/Sep/2007 Mesaje: 171

cum sa ma supar :lol:

tocmai asta e motivul pt care le postez
sa primesc critici constructive si sa stiu ce e bine, ce e gresit :-D

Perpetuum mobile… o miscare aparent continua pentru mine.. caderea unui suflet in abisul durerii.. e o cadere nesfarsita.. continua.. care se perpetueaza la nesfarsit.. e ceva infinit.. sentimentul de goliciune se succede cu vina pe care o simti fara a fi cazul, vina e urmata de imaginea celui care te-a ranit, care ti-a provocat hemoragia de neoprit. E o durere, o simtire neumana, in afara stiintei si realitatii.
Odata ce te indragosteti sau simti dragoste fata de o anumita persoana pulsul iti creste necontrolat, respiratia devine scandata si isi ia ritmul de la inima, pupilele isi maresc dimensiunile si privirea devine scanteietoare. Fiecare atingere, fiecare privire a sufletului pereche iti oferă fiori prin intregul corp si impulsuri ciudate care te provoaca int-o cursa nestingherite. Nervii optici te provoaca sa-l privesti incontinuu; nervii aflati sub epidermă transmit creierului mesajul ‘atinge-l’ vrei sa-l atingi fara sa-l ranesti dar ai miscarii prea stangace; faci pe victima fara sa vrei, e o metoda buna, nu da gres, dar poate fi considerata o prostie de catre el. Cand te plimbi cu el ti-e rusine, ti-e frica sa nu fii imperfecta, dar esti! Nimeni nu e perfect, decat el pentru tine si tu pentru el, probabil,asa speri.
Cand afli zvonuri nefondate care vorbesc despre inselaciune, moarte, durere, disperare, despre cineva ranit care se afla in zona in care e el, te inspaimanti, simti nevoie sa tipi si mai ales sa vorbesti cu el ca sa ai confirmarea ca e bine. Ti-e frica, transpiri din abundenta.
Zvonuri ce se dovedesc fi adevarata, neloialitate, simti cum dragostea purtata se transforma in ura, in ceva de neexplicabil, un sentiment continuu si foarte puternic care intr-o singura clipa se poate schimba.
Odata ce dragostea devine ura, placerea devine durere si el devine o fiinta de neiertat, se intampla aproximativ la fel. Pulsul iti creste, muschii se contracta involuntar la vedea lui, privirea ti se incetoseaza si simti cum vrei sa ii dai o palma cu ura. Atunci caderea incepe. Atunci atingi apogeul tristetii ce poate fi provocata de un baiat, de dragoste. Totul devine neinteles si parca toti ar fi inpotriva ta. Durere si tristete mai mare exista decat aceasta, dar nu poate fi provocata de un baiat de care esti indragostita, pe care il iubesti.
Cadere libera in oceanul tristetii, cazi, te scufunzi si nu mai poti atinge fundul oceanului, vezi doar picaturile purtate de valurile continue din jurul tau.
Ce ciudat, ce greu de explicat.
Stii cum e uneori atunci cand adormi si simti ca si cum ai cadea dintr-o data, si de fapt ramaiin acelasi loc? E acelasi sentiment probabil, de inselaciune, dar amplificat la infinit, perpetuum , continuu…la nesfarsit o cadere libera de neexplicat… in oceanul de tristete.. in abisul cu durere.

uite ceva, care nu poti spune ca nu e aberatie :closedeyes:

Mia · Administrator Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 3095

Foarte frumos !
Felicitari !!!
_________________
[url=http://yunyunchan.deviantart.com/]» MY DEVIANTART [/url]

lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit. Smile

shoricik_aly · Trimis: 06/10/2007 00:26 Titlul subiectului:

Toti scriem aberatii daca e sa ne gandim mai bine.Dar unele aberatii impresioneaza in mod placut,altele in mod neplacut si altele il lasa rece pe cititor.Pot sa zica ca ultima mi se cam potriveste mie in legatura cu aceasta ultima aberatie.De ce?Pentru ca mi se pare povestea clasica,cu nimic special,in afara cuvinetelor.Ti-ai ales frumos cuvintele si ai explicat intr-un mod sa zic special ceea ce inseamna dragoste,vazuta in ansamblu,prin ochii unuia care este atat in interior cat si in exterior.Dar nu e mereu atat de simplu :-)

.E povestea clasica,fapt pentru care nu m-a impresionat in mod deosebit :-)

.
Mai astept si alte creatii!
_________________
"Trupul moare,apa se innoureaza,sufletul ezita si vantul uita,vesnic uita,dar flacara ramane aceeasi."-George Seferis
"Cine are curajul sa se sinucida acela a dezvaluit taina minciunii"-F.M.Dostoievski
Plutind printre nori ajung intr-un loc unde trist se aude un picur de sange...
"ochii tai rosii plini de dorinta.."
"pasii se transforma in cenusa unui pian,care inca mai canta cantul pierdut al unui suflet ratacit"
"Watch the road I am walking and tell me what you see
Watch the road where we were singing
And now tell me if you remember..."