Bloody Mary Member


Data inscrierii: 19/Aug/2007 Mesaje: 771 Localitate: Hell
|
Trimis: 19/08/2007 18:42 Titlul subiectului: PRINTUL CEL ISTET |
|
|
De, concursurile astea cu tema tampita....
PRINTUL CEL ISTET
A fost odata, de mult, in Germania un rege ce se numea Franz. Acesta avea ca dusman conducatorul regatului alaturat, pe nume Karl. Ura lor aparuse la o petrecere organizata in cinstea nasterii fiicei regelui Franz, printesa Simone. Sotia lui Karl nascuse, in aceasi zi, o fetita la fel de frumoasa, Heidi. Pe cand stateau la masa, Karl a zis:
-Frumoasa iti este fiica, dar a mea o intrece de mii de ori!
-Ce vorbesti, Karl? Fiica mea e mai frumoasa decat ori care din regat!tuna Franz.
-Ei bine, imi pare rau sa te dezamagesc, dar tot a mea e mai frumoasa!
- Daca tu vrei razboi, razboi va fi!se infurie regele.
Si, de-atunci, regii se urau intre ei. De la acea petrcere trecusera saisprezece ani. Simone devenise o fata de o frumusete uluitoare. Avea parul Blond, ca spicul graului, ochii albastri precum marea, pielea alba ca zapada. Buzele ei pareau doua petale de trandafir, desi, orice floare palea in fata frumusetii ei. Fiica lui Karl, Heidi, avea parul negru ca taciunele, ochii caprui cum ar fi pielea caprioarei, pielea parea bronzata. In ciuda urii ce si-o purtau parintii lor, aceste fete erau cele mai bune prietene.
Intr-o zi, la poarta castelului lui Franz, se infatiseaza rivalul lui.
-Franz, domnia ta nu va mai dura mult! Intr-o zi, cand te astepti mai putin, ti se vor servi bucate otravite! ameninta Karl cu ura in priviri.
Ingrijorat pentru viata lui, imparatul trimise veste in tara, printr-un servitor, ca, cine il va proteja mai bine, o va primi drept soata pe fiica lui.
Nu stiu cum s-a intamplat, dar vestea a ajuns la urechile Simonei.
-Deci, ca sa-si protejeze viata, tatal meu a fost in situație sa ma ofere drept recompensa! Si, de parca nu era suficient, a vrut sa tina acest lucru secret pentru mine! isi spuse ea. Trebuie sa fac ceva. Dar, totusi, ce pot face? Tatal meu tot ma va obliga sa ma marit cu cel care-l v-a proteja mai bine!
Peste o ora, Simone merse la tata-l ei zicandu-i:
-Tata, am saisprezece ani. Este momentul sa-mi gasesc un sot. Ai pe cineva pregatit pentru mine?
-Nu, scumpa mea. spuse imparatul mirandu-se de intrebare.
-Ei bine, eu as dori sa-mi fie sot Georg, menestrelul de la castel!
-Cum asa?! tuna regele. Tu, fiica mea, sa te mariti cu un simplu menestrel?! Asa ceva nu se poate! De ce nu mai astepti, poate apare cineva!
-Ca de exemplu?
-Pai... cineva care sa demonstreze ca e demn sa-ti fie sot! Asa ca, toti petitorii vor trbui sa treaca o proba: care va sti sa ma protejeze mai bine de regele din vecinatate, va fi demn sa-ti fie sot!
Simone pleca, fara sa spuna nici da, nici ba, pentru ca stia ca deciziile tatalui ei erau de neclintit.
Si asa trecura doua zile, dupa care incepura sa vina petitorii. Regele, ne stiind ca Simone e indragostita de fiul regelui Helmuth, Hans, se mira de ce refuza toti petitorii. Afland de la Heidi ce sa petrece, Hans, s-a dus si el s-o ceara de nevasta. Cum l-a vazut, Simone i-a spus tatalui sau:
-Tata, acesta pare bun! Sa-l lasam sa-si incerce norocul!
-Hans, ia spune, cum ma vei proteja tu?
-Maria Ta, eu te voi proteja cum stiu mai bine! Voi avea grija ca fiecare imbucatura pe care o iei sa nu fie otravita.
Regelui ii placu cum suna, asa ca se invoi.
La cina, Hans a avut ocazia sa dovedeasca ce stia. Inainte ca imparatul sa apuce sa atinga mancarea, Hans a taiat o bucata din carne, a ingitit-o, apoi a spus:
-Maria Ta, da-mi voie sa spun ca imbucatura aceasta nu a fost otravita!
La fel proceda si cu restul mancarii, apoi veni randul bauturii. A luat o gura din vin, si i-a spus regelui:
-Maria Ta, da-mi voie sa spun ca gura aceasta nu a fost otravita!
-1-
Imparatul, ca har, ca mar, a trebuit sa accepte ca aceea era, intr-adevar cea mai buna metoda prin care sa-l protejeze. Asa se facu, ca imparatul s-a culcat nemancat.
In saptamanile urmatoare, la fel. Pana la urma, imparatul a fost de acord ca nunta sa se faca, atunci cand Simone v-a implini douazeci de ani.
Cei sase ani s-au scurs repede pentru printesa si iubitul ei, dar nu si pentru imparat! Acesta abia daca punea ceva in gura!Hans era mereu langa el si-i lua mancarea din mana, zicandu-i ca trebuie sa verifice daca e otravita. Sarmanul imparat rabda, desi, ar fi preferat sa moara otravit decat de foame!
In ziua nutii se puse toata mancarea din palat pe masa, doar ca... imparatul a ajuns la masa inaintea mirilor si invitatilor! Vazandu-se singur cu atat de muta mancare, imparatul gandi:
-Ce-are daca mananc si eu un pic inainte de sosirea nuntasilor?! Doar e destula! Cu siguranta le va ajunge si lor!
Deci, s-a pus imparatul pe mancat si pe baut! Dar, in foamea lui nebuna, uitase ca trebuie sa mai lase ceva si invitatilor!
Constient de fapta sa, imparatul s-a inspaimantat:
-Cum oare de am putut sa fac întocmai lucru nedemn de cineva ca mine?! Acum ce vor mai manca oaspetii? Rabdari prajite?! Nu! Asta nu se poate! Ma voi face de ras in toata tara!
Istet cum era, a gasit repede o solutie. S-a dus la vecinul sau, Andreas, zicandu-i:
-Ah, vecine, vai mie!
-Dar ce s-a intamplat? A intrebat ingrijorat regele.
-Nuntasii au venit inainte si au mancat tot ce pregatisem! Nici o frimitura nu a mai ramas! Stiu ca nepoata ta se marita maine. Nu cumva ai niste mancare pregatita sa-mi dai si mie?
-Ba am, cum sa nu! S-a invoit numaidecat Andreas.
-Ho, ho! Ce l-am pacalit! a ras imparatul in barba.
Si asa, nunta s-a salvat iar imparatul s-a ghiftuit. Am fost si eu la nunta aceea, si mult au mai petrecut! V-am adus si voua ceva: o poveste interesanta de citit! _________________ Good things might come to those who wait... |
|