Oglinda fermecata

Medieval Princess · Member Data inscrierii: 12/Aug/2007 Mesaje: 390

Este o poveste scrisa de mine.Din punctul meu de vedere,nu este chiar foarte reusita,dar sper sa va placa!

Oglinda fermecata

Era seara,in jur de miezul noptii.Se lasase o tacere de necuprins in acel cartier vechi.Lidia impreuna cu una dintre colegele sale s-au hotarat sa mearga pana la vechiul cabinet farmaceutic de langa scoala sa.Desi incepusera sa simta o usoara ezitare,isi continuara drumul.Intunericul se asternea peste tot,si le era greu sa inainteze in bezna.Atinsera cu mana o poarta de fier.Prietena Lidiei incerca sa o deschida dar aceasta era inchisa cu un zavor.Incercara amandoua sa il traga,si dupa cateva momente de efort,reusira sa o deschida.Ajunsera pe un hol plin de praf,in capatul caruia se afla o usa masiva de lemn.S-au indreptat incet spre ea,desi podeaua scartaia la fiecare pas.Auzeau cum crengile impinse de furtuna,ii bat in fereastra.Se simtea asa de vulnerabila...Deschise usa si intra in camera.Pe toti pereti erau scrise diferite texte,desi incaperea era relativ goala.In ea se afla doar un pat si un dulap vechi.Fata deschise dulapul si gasi doar cateva bilete,scrise intr-o limba pe care nu o cunoastea.Le-a pus inapoi la locul lor,si s-a indreptat spre o oglinda plina de murdarie,cu o rama de lemn.Lidia veni si se uita la ea,dar nu vedea decat reflexia lui Anna,colega ei.Amandoua inghitira in sec,de groaza.
Lidia intinse mana inspre oglinda,dar o trase repede.Parca ar fi atins o flacara,incat varful degetelor ii erau arse.Deodata oglinda incepu sa se topeasca.Amandoua se uitau cu uimire cum,la picioarele lor se formeaza ceva ce parea a fi o gaura in podea.Anna se apleca sa vada ce este inauntrul ei,dar nu putea sa descluseasca nimic.Gaura devenea din ce in se mai mare.Se lipira in perete,si in aceea clipa dadura seama ca nu aveau cum sa iasa din camera.Incercara sa deshida usa dar aceasta era blocata.Nu aveau unde sa se duca,asa ca,cazura in gol.
Lidia se destepta singura,intr-un fel de padure.Se uita in jur,dupa Anne,dar nu vedea decat tulpinile unor stejari.Numai stia ce sa creada.Nu cu mai mult de 5 minute in urma,se afla in camera din spitalul cel vechi si acum parca ajunsese in rai.Totul era atat de pur si de luminos.Incepu sa mearga prin iarba uda,pana ajunse la marginile unui lac.Apa era extrem calda si limpede,asa ca se gandi ca ar putea sa inoate putin prin el.Isi lasa hainele pe mal,si intra in apa.Se simtea atat de libera de parca ar fi prins aripi.Era atat de linistitor pentru ea,sa priveasca cum munti si vaile se intiind in fata ei.Era pur si necomplicat divin.Simti cateva picaturi pe crestetul capului.Incepu sa ploua.Se indrepta spre mal dar ceva o tragea inapoi.In redus timp se simti atat de epuizata,incat isi inchise ochii si lesina...

Medieval Princess · Member Data inscrierii: 12/Aug/2007 Mesaje: 390

Nu stiu daca ar merge la fan-fiction,pentru ca personajele sunt inventate de mine,si nu cred ca am scriso sub forma unui fan-fic.Intr-adevar,este doar o poveste,nu este foarte lunga,dar exista totusi o diferenta.

Mia · Administrator Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 3095

[b]E ft. nice. :o)

_________________
[url=http://yunyunchan.deviantart.com/]» MY DEVIANTART [/url]

lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit. Smile

Medieval Princess · Member Data inscrierii: 12/Aug/2007 Mesaje: 390

Pana atunci isi imaginase ca este singura dar nu era asa.Un barbat o trase de mana,la suprafata.Statea inerta in bratele lui,iar el o ducea din ce in ce departe de lac.A doua zi dimineata,se scoate din somn intr-un castel.Barbatul misterios din seara precedenta,statea langa ea.
-Cred ca ai lesinat.E cam periculos sa inoti seara,in lac,spuse el.
-Ai dreptate!Cel putin eu am trait asta pe pielea mea.
-Te-am adus in castelul meu.Sper sa te simti bine aici.
-Dar cine esti?Ce este locul acesta?
-Eu ma numesc Adam.Am mostenit acest teritoriu din partea familiei mele.Nu prea trec oameni pe aici.Este un loc destul de izolat.Apropo,tu cum de ai ajuns in locul asta?
-Eu...dar se opri.Probabil ca ar fi parut absurda zicand faptele inexplicabile ce i s-au intamplat.Eu...este o poveste lunga si costisitoare,iar eu sunt cam obosita.Sunt sigura ca nu ai vrea sa o auzi,raspunse ea.
-Este in regula,atunci.Am sa te astept peste o ora la micul dejun.Pana atunci ar fi bine sa te imbraci in ceva...
In timpul acela Lidia se simti deosebit de jenata.Era perfect dezbracata...isi lasase hainele pe malul lacului.Obrajii i se imbujorara si intreba incet:
-Cu ce sa ma imbrac?
-In sifonier sunt cateva rochii mai vechi.Cred ca sunt pe marimea ta.
-Multumesc mult.
-Eu am sa te las,deocamdata.Daca ai nevoie de mine,cere-i ajutorul unei servitoare.
-Asa am sa fac.La revedere!
-La revedere!
Lidia isi dadu la o parte patura cu care se invelise pana atunci.Deschise sifonierul pentru asi alege o rochie.Erau atat de frumoase!Nici nu stia pe care sa o aleaga!Ii atrase atentia o rochie verde inchis,cu dantela neagra.O imbraca si deschise usa camerei in care se afla.Era hotarata sa exploreze castelul acelui barbat misterios,care i-a salvat viata.

Mia · Administrator Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 3095

E super tare
_________________
[url=http://yunyunchan.deviantart.com/]» MY DEVIANTART [/url]

lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit. Smile

Medieval Princess · Member Data inscrierii: 12/Aug/2007 Mesaje: 390

Daca are cineva rabdare sa citeasca:

Era un hol mare,plin cu tablouri.Se opri sa se uite la fiecare dintre ele.Marea majoritate erau portrete,probabil cu membri familiei lui Adam,se gandi ea.Toate infasisau femei si barbati,foarte ingrijiti si bine imbracati.Cea mai frumoasa era o adolescenta.Desi nu avea trasaturi prea feminine,parea foarte sigura pe sine si hotarata.I se citea pe fata ca avea o personalitate puternica.In suflet i se trezi un sentiment de admiratie.Ea fusese mereu timida...Pleca mai departe,si ajunse in dreptul unor scari.Le urca si ajunse intr-un fel de turn.Era cam gol,in el se gaseau doar cateva statui de piatra.Deodata vazu pe jos un carnetel.Parea sa fie un jurnal.Se aseza pe podea si incepu sa citeasca.Era jurnalul lui Adam!

''20 noiembrie 1240,Draga jurnalule,am numeroase sa iti povestesc.Sunt solitar in castel de atatea sute de ani si nu am cui sa ma destinui.Se pare ca un lung timp vei ramane singurul meu confident.Ar fi servitoarele mele,dar devin din ce in ce mai putine,pe zi ce trece.Toate si-au abandonat slujba.Daca as fi in locul lor,asa as face si eu.Cine ar vrea sa traiasca intr-un castel si sa serveasca o singura fiinta si anume eu?Poate ar trebui sa imi gasesc o alta locuinta,dar aici dat fiindca sunt in aporpierea unui sat pot gasi multe victime.Dar si acolo oamenii se imputineaza.Cred ca am ucis prea multi.In modul acesta,nu voi mai putea supravietui nici eu fara ei.Am sa ma rezum doar la unul pe noapte...Ceea ce si am facut deja!Am ales prima persoana care mi-a iesit in cale.Era o soție tanara,de vreo 20 de ani.Parea atat de plina de viata iar eu i-am luat aceasta scanteie de vitalitate...Nu am mai simtit regretul asta,de cand m-am hranit pentru prima oara.Ma indurera sa ii vad vesmintele umplute de sange...''

Lidia se opri din citit.Nu avea cum sa fie jurnalul lui Adam!Pana atunci se purtase atat de frumos cu ea incat nu ar fi crezut ca ar putea sa ii faca rau nici macar unei muste!Iar jurnalul era scris cu mult timp in urma.Adam nici nu era nascut pe vremea aceea!Lasa jurnalul unde il gasise,si fugi inapoi pe scari.

-Pleaca de langa mine!striga Lidia fara sa se gandeasca la ce spune.In fata ei statea o femeie,ce aparu brusc de dupa colt.Cand se calma,observa ca era una dintre servitoare.Ii parea rau...nu ar fi trebuit sa reactioneze asa.
-Scuzati-ma!Eram cam speriata si nu am stiut cine sunteti.
-Nu este nimic,domnisoara.Stapanul meu a trebuit sa plece.Mi-a dat ordin sa am grija sa va simtiti cat mai bine.
Probabil ca stapanul ei era Adam.Ce ar fi daca...daca as incerca sa aflu cat mai multe despre el de la soția aceasta!se gandi Lidia.
-Este atat de grijuliu!Probabil ca va place sa munciti pentru el!
-Desigur ca da,domnisoara!Este un om teribil de bun la inima...
-Numai imi spuneti domnisoara...numele meu este Lidia.Al dumneavoastra care este?
-Eu ma numesc Amanda,Amanda Welter!Incantata de cunostiinta!
-Si eu de asemenea!zise Lidia zambind.Si Adam,detine de mult castelul?
-Doar de cativa ani...inainte il stapanea mama sa.
-Mama sa?Dar tatal sau?Ce s-a intamplat cu el?
-Era plecat...a lipsit mult timp.
-Cat timp?Unde a fost plecat?
-Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu el.A disparut intr-o zi...fara sa lase urme.Se certa des cu sotia sa.Era prea tanara pentru el...era o adolescenta.Dar el a vruto neaparat,desi multe soții cu o stare sociala evident mai buna,il aveau in vedere drept un posibil partener.Nici macar nu era frumoasa...
Deodata Lidia isi aminti de fata pe care o vazuse in tabloul de pe hol...semana perfect cu cea descrisa de Amanda!
-Cum o chema pe fata aceea?
-Nimeni nu stie.Familia lui Adam este una cumplit de misterioasa.Rar aveau oaspeti,iar ziua nu ieseau deloc din camerele lor.Pe cand noaptea se auzeau tot felul de voci ascutite si strigate stranii.Cred ca ar necesită sa afli adevarul.Vino in seara aceasta in grajdurile de langa castel.Trebuie sa iti spun ceva...

Se insera.Lidia iesi din castel si se indrepta inspre grajd.Era intuneric si vedea doar la lumina lunii.Vazu silueta servitoarei si se indrepta spre ea.
-Lidia?Tu esti?o auzi pe Amanda soptind.
-Da!Eu sunt.Am venit!
-Vino cu mine.Nu trebuie sa ne auda nimeni.
Amanda o duse pe Lidia inspre padure,in locul pe care ,deobicei, stateau caii.Se aseza pe o buturuga si incepu sa povesteasca:
-Am sa iti spun doar ce am auzit de la batrani din apropiere.Nu sunt informatii sigure dar sper sa te ajute...Cu mult timp in urma,strabunicul lui Adam a vrut sa cumpere teritoriul.Pe atunci,castelul era in posesia contesei Anastasia Hellen Rose.Aceasta a refuzat,constructia era foarte veche si insemna mult pentru ea.In plus era si foarte scumpla,un adevarat chilipir!El vroia neaparat sa isi atinga scopul asa ca a incercat prin orice mijloc cu putinta sa ii castige increderea.A ceruto in casatorie si ea a acceptat.Nici nu isi imagina ca el face toate acele lucruri doar pentru averea pe care o detinea.De atunci,locul acesta devine din ce in ce mai pustiu,plin de praf si murdarie,pe cand inainte era masiv,elegant,cu adevarat superb.Pana si satul din apropiere devine din ce in ce mai gol...Asta este tot ce stiu...
Cu siguranta ca nu este tot adevarul,dar avea sa o ajute ceea ce a aflat,se gandi Lidia...poate ca va reusi sa ajunga in satul de care mentionase Amanda...

E.E. · Trimis: 17/08/2007 00:07 Titlul subiectului:

really cool
e tare mai ales ca e de epoca and all

dar daca am ajuns la subiectu asta, stiti intradevar ce inseamna un fan-fic ? pentru ca asta nu e un fan fic. asta e pure fiction stii ?

Fan fiction (also commonly spelled as fanfiction and frequently abbreviated to fanfic or occasionally just FF or fic) is a broadly-defined term for fiction about characters or settings written by fans of the autentic work, rather than by the original creators. Fan fiction usually describes works which are uncommissioned by the owner of the work, and usually (but not always) works which are not professionally published. Fan fiction is defined against original fiction, which exists with its own discrete universe, and against canon works within the universe. Most fan fiction writers assume that their readers have knowledge of the canon universe in which their works are based. Before about 1965, the term fan fiction was used in science fiction fandom to designate original amateur works of science fiction published in science fiction fanzines, as opposed to fiction which was professionally published, but this usage is now obsolete; modern definitions of the term exclude original fiction from the genre and may not always exclude professional contributions.

de pe wiki

Medieval Princess · Member Data inscrierii: 12/Aug/2007 Mesaje: 390

E.E. · Trimis: 17/08/2007 00:37 Titlul subiectului:

Mia · Administrator Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 3095

imi place tare mult

cont :please:

_________________
[url=http://yunyunchan.deviantart.com/]» MY DEVIANTART [/url]

lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit. Smile

Yumme O.o · Member Data inscrierii: 09/Aug/2007 Mesaje: 330

Medieval Princess · Member Data inscrierii: 12/Aug/2007 Mesaje: 390

Lidia ajunse din nou la castel.Urca scarile pana in camera ei.Era putin obosita si avea nevoie de somn.Se intinse in pat,cu ochii inchisi.Cu siguranta a fost o zi grea!isi zise fata in gand.Era plina de noroi,din cauza scurtei iesiri din castel.O chema pe una dintre servitoare,si ii ceru sa o indrume spre un loc unde sa se spele.Spre uimirea ei,femeia ii spuse ca singura sursa de apa este lacul din apropiere.Iesi din nou din castel,si se duse sa se scalde in lac.De-abia mai tinea ochii deschisi de somn.Isi lasa hainele pe mal,dar ramase pe uscat.Apa era prea rece ca sa poata intra.Deodata simti cum niste brate ii inconjoara pieptul si talia.Mainile acelea albe,reci cu unghiile foarte ingrijite,erau inconfundabile...erau ale lui Adam.Dat totusi insista sa il intrebe cine este,asa ca spuse abia soptit:
-Cine esti?De unde ai aparut?
Barbatul nu ii raspunse.Ii puse mana la gura,in semn sa taca si continua sa ii mangaie trupul.Lidia insista,desi era atat de obosita incat de-abia mai isi dadea seama ce se intampla in jurul ei.
-Adam?Tu esti?Lasa-ma in pace.Vreau sa dorm...Poti sa ma duci in camera mea?
-Vei ramane aici! ii raspunse Adam si o stranse si mai mult in brate.
De data aceasta numai putea sa faca nimic,era prea epuizata.Adormi in bratele lui,dar el nici nu observa.Continua sa o sarute.I se parea ca este atat de frumoasa.Ar fi vrut sa o poata atinge,fara sa simta o pofta innebunitoare sa o sacatuiasca de sange.Poate daca ar fi putut sa devina ca el...

Se trezi a doua zi dimineata in camera ei.Adam statea din nou langa ea.Parea atat de ingrijorat.
-Una dintre servitoare mi-a zis ca te-ai dus sa te scalzi in lac.Am venit numaidecât sa te aduc inapoi dar tu deja adormisei acolo,pe mal.
-Eram treaza cand ai venit tu.Imi amintesc perfect!
-Nu cred!Probabil ca mintea iti joaca feste.Erai cam obosita,atunci.
-Dar eu sunt sigura...Mi-ai si vorbit!
-Nu stiu ce sa iti spun.Eu am fost tot timpul in castel.
Lidia nu se mai obosi sa il contrazica.Adam nu avea de gand sa ii spuna ce se intamplase in realitate.
-Eu va trebui sa plec din nou.Sper sa gasesti tot ce vrei aici.
Se ridica.Ii facu o scurta reverenta si iesi din camera.
-Ramai!striga Lidia.Vreau sa te intreb ceva.
Adam se intoarse inapoi si o privi mirat.Deodata soarele rasari,si lumina incepu sa se strecoare printre zabdrelele ferestrei.Incepu sa tipe de durere,iar fata se grabi sa le acopere cu perdele din satin.Numai stia ce sa creada...Nu il mai vazuse niciodata pe Adam in timpul zilei.Parca ar fi fost o creatura nocturna.
-Scuza-ma!Din nastere,sunt sensibil la lumina!Cred ca ai auzit de albinism.In cazul meu este foarte accentuat.
Desigur!Era o explicatie logica,dar totusi...era prea straniu.Daca nu ar fi citit jurnalul,poate l-ar fi crezut...
-Nu este nimic.Acum numai intra lumina in camera.Poti sta linistit.
-Multumesc!Trebuie sa iti marturisesc ca ma grabesc nespus.Ce vroiai sa ma intrebi?
Lidia vroia sa il intrebe daca ar putea sa faca o scurta calatorie in satul din apropiere,dar barbatul o privea atat de demonic,incat avea impresia ca,din clipa in clipa,se va napusti asupra-i si o va rani.Nu stia ce sa faca.Trebuia sa gaseasca o scuza...
-Eu...nimic important!Vroiam doar sa stiu daca...daca as putea...
-Sigur iti mai amintesti?Ai transformat atat de palida,deodata!Te-am speriat cumva?
-Putin.M-ai surprins!Nu ar fi necesită sa reactionez in modul acesta...
-Nu esti nimic.Precum am zis si mai devreme,eu trebuie sa plec.
Adam facu si de aceasta data o reverenta,si iesi din camera Lidiei.

Lidia se hotara sa il urmareasca pe Adam.Holurile erau pline de statui si de putea ascunde dupa ele.Ajunsera intr-o camera intunecata,care asemeni tuturor incaperilor din castel,era goala.Se ascunse dupa o lada plina de praf.In mijlocul camerei se afla un cavou.Il vazu pe Adam cum intra linistit in el,cu o calmitate uimitoare,de parca ar fi facut asta de secole.In momentul acela vroia doar sa fuga din locul acela,dar cand se ridica din spatele lazii,descoperi ca picioarele ii erau legate intre ele cu un lant.Cazu la pamant,neajutorata,nestiind ce sa faca.Tavanul incepu sa se dezmembreze,si vazu prin el cerul.Incepura sa cada din el picaturi rosii de ploaie si in scurt timp toata camera era inundata.Peretii incepura sa se miste din ce in ce mai aproximativ de ea.Auzi mii de voci omniprezente care o intrebau ''De ce m-ai urmat?'',''De ce?'',''Trebuia sa ramani acolo unde iti este locul!''.Probabil va muri,isi zise ea...

Mia · Administrator Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 3095

elegant bv :-)

_________________
[url=http://yunyunchan.deviantart.com/]» MY DEVIANTART [/url]

lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit. Smile

Medieval Princess · Member Data inscrierii: 12/Aug/2007 Mesaje: 390

A mai citit cineva ce am scris?Daca da,ce parere aveti?

Medieval Princess · Member Data inscrierii: 12/Aug/2007 Mesaje: 390

Totul se opri.Peretii ramasera in loc,ploaia se termina,tot zgomotul inceta.Adam statea in fata ei si o privea furios in ochi.Stia ce avea sa ii spuna,dar tacu in continuare asteptand ca el sa inceapa.Dar spre surprinderea ei ii raspunse asteptarilor cu aceeasi calmitate ca intodeauna:
-De ce m-ai urmarit?Ai fi putut muri!
-Eram curioasa...Iarta-ma!
-Pot sa iti cer ceva?
-Da,sigur!Orice vrei!zise Lidia cu o voce tremuranda.
-Eu...eu te iubesc.Nu am mai vazut nici o fiinta atat de frumoasa,misterioasa...atragatoare intr-un mod atat de serafic.Dar de cate ori te vad,imi doresc sa te ucid...pentru ca eu nu sunt uman.Poate par ca ma gandesc doar la propria-mi persoana cand iti cer sa...sa devii ca mine...
-Nu stiu...Imi poti da un ragaz?Sa ma mai gandesc?
Adam isi misca usor capul in semn ca vroia raspunsul chiar atunci.
-Cred ca accept!zise ea usor nehotarata.Si ea simtea ceva pentru omul acela dar nu stia cine este,ce este,cum a aparut sau daca macar era...om!
Adam numai statu pe ganduri.Se apleca asupra ei,ii musca buzele si ii lasa sangele sa ii curga in gura.Lidia simtea fiecare picatura ca un rau de foc.Era aceeasi senzatie pe care o simtese cand atinse oglinda.

Simtea cum pielea ii devenea palida si rece,cum canini ii cresc si ii strapung buzele,cum unghiile i se lungesc si se transforma in gheare iar trupul i se curata de murdarie.Adam o lua in brate fericit ca acum are pe cineva aproximativ care este la fel ca el.
-Nu acum.Termina!tipa Lidia.Imi este foame!
-Vino cu mine!Te voi duce in satul din apropiere.
-Ma duc singura!Nu am nevoie de tine.
Lidia iesi din castel.Parca o chema o voce de undeva.Nu avea degand sa mearga in sat.S-a indreptat spre padure.Dadu plantele la o parte si vazu o prietenă impreuna cu copilul ei.Era frig iar ea ii tinea de cald.Altadata ar fi fost impresionata de o priveliste ca asta dar acum parca odata cu pielea,i se raci si inima.Se napusti asupra ei,asemeni unui animal.Ii musca gatul si o sacatui de sange.Nu o indurera nici plansetele copilului,nici strigatele mamei.Dupa ce o omora,ii lua copilul.Ce dragut!exclama ea si in urmatoare clipa statea inert,plin de sange,pe pamant.

De ce?Cum a putut sa faca asa ceva?Erau nevinovati!Iar ea...ea i-a omorat cu sange rece!
-Ai facut asta din instinct!se auzi vocea puternica al lui Adam din spate.
-Este atat de ingrozitor!Nu sunt in stare sa fac asta in continuare...
-Sigur ca esti in stare!Acum instinctul tau animalic este cu mult mai dezvoltat decat atunci cand erai om.Asa eram si eu la inceput...imi amintesc întâia mea victima...era o femeie.Nu am putut sa ii sug sangele pana la capat.Ma implora sa o las in viata...
Lidia fu atat de mahnita...isi dorea sa fie din nou umana.Numai era drum de intoarcere...trebuia sa infrunte destinul.

Se intoarse si se arunca in bratele lui,plangand.Era prea mult pentru ea!Era atat de trista si de pustiita pe dinauntru,incat isi lasa trupul sa cada in iarba moale.De data aceasta,vampirul,numai ii rezista.Simtea o prea mare atractie fata de ea.Se apleca si incepu sa ii sarute buzele de gheata.Apoi,ii dezlega snurul cu care era legata rochia,la spate.Ii dezveli doar sanii,pe care incepu sa ii mangaie incet.Din cauza unghiilor prea lungi,sau mai bine zis ghearelor,din cand in cand,o zgaria.Sangele ii pata rochia alba dar,de data aceasta,numai simti pofta innebunitoare sa se hraneasca cu el,ca mai inainte.Fata se lasa pe spate si isi intinse mainile pe pamant.Se uita in neant.Nu ii pasa ce avea sa-i faca Adam,pentru ca simtea si ea aceeasi dorinta istovitoare.Il simtea cum ii cuprinde talia,cum se duce din ce in ce mai jos si ii rapeste puritatea.Nu se auzea nimic imprejur,decat gemetele si suspinele ei.Dar nici acestea nu sunau uman.Erau foarte ascutite,de parca mii de pahare s-ar fi spart in acelasi timp.Cateodata,deveneau atat de puternice incat incepeau sa semene cu urletul haitelor de lupi,dar totusi cu o tenta de delicatete in glas.
Incepu sa se teme ca se schimbase prea mult,atat fizic cat si psihic.Deveniste altcineva decat era inainte.Acum era nemiloasa,morbida,fara suflet,cu un corp ce aducea a combinatie dintre om si animal.Asa va fi pe veci...un vampir fara limite morale.

Mia · Administrator Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 3095

esti talentata :love:

scri fuarte elegant :love:

astept next :love:

_________________
[url=http://yunyunchan.deviantart.com/]» MY DEVIANTART [/url]

lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit. Smile

emily · Trimis: 22/08/2007 21:07 Titlul subiectului:

O stiu. Si continuarile :-)

E foarte frumoasa. :-)

_________________
abcdefghijklmnopqrstuvwxyz

Medieval Princess · Member Data inscrierii: 12/Aug/2007 Mesaje: 390

Si ultima parte:

Razele soarelui mangaiau imprejurimile castelului.Lidia statea in iarba,complet dezbracata,cufundata intr-un somn profund.Incepu sa simta cum lumina ii arde degetele lungi.Deschise ochii dar nu putea vedea nimic.Se acoperi cu rochia plina de sange dar nu o ajuta deloc.Corpul ei se sfarama in continuare si devenea bucati prafuite de piatra.Simti cum doua maini ii apucara umeri,si o trag din ce in ce mai jos,intr-un loc umbros.Isi ridica capul si o vazu...pe prietena ei!In sfarsit putea parasi acel loc misterios!
-Cum ai ajuns aici?Unde ai fost?Daca ai sti cat ma bucur sa te vad!
-Nu ar trebui sa fi fercita!ii raspunse Anne pe un ton superior.
-Dar de ce?Ce vrei sa faci?Ai aparut asa dintr-odata...
Anne facu un semn cu mana si arata spre un colt al camerei.Acolo statea legat cu lanturi Adam.Numai era vampirul acela serios,cu piele palida si imbracat la patru ace.Acum era plin de cenusa.Probabil si el fusese atins de lumina,isi zise Lidia mahnita.
-L-ai ales pe el in locul nostru.Ai ales societatea aceasta.O lume din oglinda.Ce vedem cand ne uitam in oglinda?O fotografie fara suflet,si cateodata o realitate formata dupa vointa noastra.Asa este si acest taram.Creatia imaginatiei tale.Adam nu exista.Sunt doar visele tale despre cum ai vrea sa traiesti.
-Nu!Nu poate fi doar un vis!Pare atat de real...
Anne zambi si pleca din fata ei,lasando singura cu Adam.Isi aseza capul pe pieptul lui,si incepu sa planga.Stia ce avea sa urmeze.Vor muri amandoi arsi,preschimbati in scrum.Soarele deveni din ce in ce mai inabusitor.Din amandoi ramase doar cenusa aeea fina,usor rosiatica.
-Lidia!Lidia!Trezeste-te!Isi deschise ochii.Era in camera spitalului,in fata oglinzii,langa prietena ei.A adormit acolo.Totul fusese doar un vis!Sau poate nu...
Tot ce isi mai amintea era faptul ca lesina.O clipa mai tarziu se afla acasa,langa parinti si prietenii ei.Venise si un doctor,toti erau ingrijorati.
-Nu a patit nimic!Probabil s-a speriat...Spitalul este vechi si plin de amintiti.Multi adolescenti se duc acolo,de dragul aventurii.Ar trebui sa fie inchis!spuse el.
-Dar Lidia?Este in regula?Nu a patit nimic rau,nu?
-Este teafara!Stati linistita!Probabil a inhalat prea mult praf...
-Am visat ca am trecut prin oglinda...si era un castel...
-Linisteste-te,draga mea!A fost doar un vis...o potoli mama sa.
-Ai dreptate!Nu are cum sa fie real.
-Esti sigura?o intreba doctorul si iesi din camera.Zambetul lui ii era cunoscut...era Adam!
Ii zambi si ea.Nu a fost doar un vis!Nici numai conta!Acum era acasa,departe de oglinda aceea...femecata.

shoricik_aly · Trimis: 25/08/2007 17:39 Titlul subiectului:

Mie mi-a placut povestea asta,atat asta cat si continuarile.Deja imi stii parerea de pe music. :-)

_________________
"Trupul moare,apa se innoureaza,sufletul ezita si vantul uita,vesnic uita,dar flacara ramane aceeasi."-George Seferis
"Cine are curajul sa se sinucida acela a dezvaluit taina minciunii"-F.M.Dostoievski
Plutind printre nori ajung intr-un loc unde trist se aude un picur de sange...
"ochii tai rosii plini de dorinta.."
"pasii se transforma in cenusa unui pian,care inca mai canta cantul pierdut al unui suflet ratacit"
"Watch the road I am walking and tell me what you see
Watch the road where we were singing
And now tell me if you remember..."