Cel mai profund lucru pe care il poti face e sa fi superfici

originalcopy

So...aici o sa postez cateva one-shoot-uri deale mele. Sper sa va placa

Copie originala

Dupa o plictisitoare plimbare in parc, facuta numai de dragul tabietruilor mondene cu care ma invatase matusa mea, m-am asezat obosit pe o banca ca si cand as fi cazut istovit intr-un pat dupa o lunga zi de munca asidua.

Fusese decat o plimbare, poate chiar placuta si eu tot faceam fite, negandindu-ma ca altii ar da milioane ca sa scape de la serviciu si sa se relaxeze in mijlocul naturii asa cum o faceam eu îndeajuns de des.

Dar ce ar trebuie sa-mi pese? Pe mine ma plictiseau genul asta de plimbari stupide si cu asta basta!

Desi era una din cele mai frumoase zile din aceasta vara, eu tot nu paream prea incantat. Ma uitam in jur la oamenii ce roiau precum albinele, bucurandu-se de razele blajine ale soarelui ce nu isi mai facusera aparitia de cateva saptamani in care plouase incontinuu.

Din dorinta de a mai avea cateva momente de liniste, de reculegere, las capul pe posterior si privesc norii albi si pufosi ce se asterneau usor pe suprafata neteda a cerului senin.

Atentia mi-a fost captata de un nor ce mi s-a parut ca are forma unei usi. Am deschis ochii mai bine, analizand cu mai multa atentie acel nor. Spre surprinderea mea chiar parea a fi o usa. Una bine conturata.

Cred ca acest lucru imi stricase si putinul chef de viata ce il mai aveam in ziua aceea.

Am vrut sa plec, dar cum m-am ridicat de pe banca am auzit pe cineva strigandu-ma. Desi m-am indreptat iute spre casa, nevrand sa discut cu nimeni, acel baiat m-a prins din urma, salutandu-ma vesel:

-Buna! Ce faci? Nu-ti mai saluti prieteni?
-Sincer nu prea aveam de gand sa o fac, dar daca tot esti aici zi ce vreir30;
-Morocanos mai esti, ma! Vroiam sa iti prezint pe cineva. E o veche cunostinta, care cred ca te-ar putea ajuta sa-ti imbunatatesti tehnica.

Vazand ca nu am ce face l-am urmat. Desi stiam ca nici macar Dumnezeu nu m-ar putea ajuta sa pictez mai bine. Cred ca sunt cel mai ratat pictor din intreaga lume. Sincer si un copil de zece ani mazgaleste mai bine ca mine.

***
In concis timp am ajuns intr-un cartier mizer, cu blocuri darapanate, pe zidurile carora se aflau numai inscriptii obscene. Pe strada era o multime de vagabonti care fumau ca niste serpi si consumau alcool, droguri, tot feulul de lucruri interzise, pana nu mai stiau nici cine sunt. Vrobeau vrute si nevrute, tipand in gura mare tot felul de injuraturi murdare, discutand meciuri de fotbal si unii mai culti, vorbeau chiar si despre politica. Spre surprinderea mea toti vorbeau ca pe camp, fara nici o jena ca ar putea auzi cineva vorbele de duh pe care le rosteau.

Dar am fost si mai uimit atunci cand am vazut ca majoritatea il salutau prieteneste pe cel care ma insotea. Isi strangeau mainile amical si isi zambeau calduros ca si cand nu s-ar mai fi vazut de mult.

In timp ce amicul meu discuta cu acele persoane ciudate, eu m-am asezat pe o banca cam deteriorata ce-I drept, asteptand ca cei de fata sa isi termine discutiile patetice.

Langa mine s-a asezat o fata cu parul blond, inalta, imbracata intr-o rochie neagra, cam scurta si cred eu cam prea mulata, ce ii evidentia formele bine conturate.
Ochii ei albatsrii ma privea pervers, iar printre buzele trandafiri, deschise intr-un zambet larg, se vedeau dintii de un alb imaculat.

Inainte sa apuc sa spun ceva fata s-a asezat mai aproximativ de mine si mi-a spus fara a renunta la acel zambet seducator:

-Esti nou pe aici nu?

M-am uitat stanjenit la ea intreband-o din privri daca vorbeste cu mine. Mi-a luat ceva timp sa-I raspund deoarce ramasesem cu privirea pierduta in ochii ei azurii cum ar fi cerul, ce sclipeau frumos in bataia soarelui, dandu-mi fiori pe sira spinarii.

-Da. Defapt am venit cu un prieten ca sa imi prezinte pe cineva.
-A! Cu el? Zise ea aratand spre insotitorul meu.
-Da. Il cunosti?
-Sigur. De cand eram mici.

A inceput sa imi povesteasca diverse lucruri din copilariea ei, in special acele evenimente in care era implicat si amicul meu.

Vorbea atat de nonsalant incat ma facea sa ma simt mai stanjenit decat eram. Zambetul acela magnific nu ii disparuse de pe fata nici o clipa, iar ochii ii sclipeau cu ardoare la fiecare cuvant pe care il spunea.

Dupa lungi conversatii, in care eu raspunsesem mai mult cu da sau nu, si-a amintit si prietenul meu ca m-a adus cu el si ca ar cam trebui sa mergem.

M-a dus prin niste locuri stramte intre blocuri, pe langa ghene de gunoi ce cred ca nu mai fusesera golite de ceva timp.

Intr-un final, dupa ce ma strecurasem pe langa toate acele gunoaie pe potecile alea minuscule, am ajuns la un bloc de patru etaje, care nu era cu nimic diferit de celelalte cladiri din zona: Peretii nevaruiti si inscriptionati cu traditionalul r0;f**k you!r1;.

Cand am ajuns in fata apartamentului ce se afla la etajul trei, am batut la usa, ce s-a descis cu un scartait prelung, semn ca nu mai fusese r0;tratatar1; de mult.

In prag a aparut un barbat de vreo cinzeci si ceva de ani, de statura medie, cu parul redus si carunt, care pentru o clipa ne-a privit banuitor cu ochii lui mici si negri, dar dupa ce ne-a cercetat indeajuns a schitat un zambet fortat si ne-a poftit in casa.

Peretii din hol erau vopsiti intr-o nuanta de un verde spalacit ce se asorta cu mocheta de aceeasi culoare.
Acel vestibul era cel mai saracacios pe care il vausem vreodata. Nu era nici macar un amarat de cuier pe care sa-ti agati haina. Puteai vedea doar o pereche de pantofi aruncati la intamplare langa usa.

Ne-am dus in sufragerie, unde barbatul ne-a invitat sa luam loc pe o canapea maro langa care se afla o masuta cu picioarele cam decolorate si prost puse. In aceea incapere destul de mica se aflau decat canapeaua, un fotoliu, masuta si un dulap de epoca. Peretii care erau lafel de goi ca si cei din hol, imi dadeau o senzatie stranie de singuratate, poate chiar de teama.

Dupa ce ne-am știut si am discutat cateva lucruri banale, cuvinte ambigue rostite numai de dragul de a intretine o conversatie, batranul s-a dus in bucatarie ca sa ne aduca niste cafele.
In scurt timp a ajuns cu o tava de inox, cam indoita, pe care avea trei cescute umplute cu cafea.
Parea a fi mai mult apa colorata, neavand nici un gust aparte si mirosind ca apa de canal.

Cei doi, vazandu-ma cu sunt ocupat cu analiza cafelei m-au lasat in pace si au inceput sa discute despre nu stiu ce altercatie ce avusese loc intr-un bar.

Era o plictiseala totala. Eu habar n-aveam ce as putea sa zic, deoarece eram perfect strain de acele subiecte.
Venisem de doua ore si domnul nu ma r0;ajutaser1; inca cu nimic, desi eram vadit preocupat de acest aspect.

Vazand ca cei doi inca nu isi amintesc ca mai sunt si eu acolo, am pornit in cautarea toaletei.

In drumul meu pe acel hol monoton, ce parea ca nu se mai termina, am zarit o usa care mi-a atras atenita in mod special. Era global diferita de celelalte, fiind din lemn de stejar, mult mai ingrijita si mai noua. Dar ca absolut orice lucru frumos trebuia sa aiba un defect care sa strice totul. In partea de sus a usii scria cu lietere mari si rosii r16;Accesul interzisr17;. Ce o avea mosul asta acolo de e accesul interzis?
Imi zic eu contempland r0;peisajulr1;.

Dar am fost trezit din visare de domnul ce se indrepta banuitor spre mine.

-Ce aveti in aceasta incapere? Il intreb eu sfios.

Vazand ca nu primesc raspuns, incerc sa-l imbunez, crezand ca l-am suparata cumva cu intrebarea mea nepotrivita.

-Trecut fiule! E doar trecut. Hai inapoi in sufragerie ca a plecat prietenul tau si poate mai vorbim.

I-am ascultat sfatul si m-am indepartat de acea usa fara sa mai zic nimic.

-Care va sa zica esti pictor. Nu, juniorule? Zise el batandu-ma prieteneste pe umar.
-Asa s-ar zice. Doar ca sunt cel mai lipsit de talent din toata scoala si se apropie evaluarea finala. Cred ca am sa pic din nou testul.
-Care-I problema ta? Nu pot sa cred ca pictezi atat de
groaznic incat sa nu treci.
-Mereu imi zic ca incerc sa pictez ceva imposibil,care nu are sens. Pe motivul asta iau mereu note sub cinci.
-Asa deci si tu pictezi realitatea.

Si tu? Cum adica? Nu cred ca mai e cineva atat de natang ca mine.

Dupa destul de lungi incercari l-am convins sa-mi vorbeasca despre trecutul sau:fusese pictor. Dar se pare ca nu reusise sa treaca niciodata din cauza aceluiasi motiv. Asa cum ii placea lui sa zica, problema e ca pictam realitatea in adevaratul sens al cuvantului. Asta era problema lor. Le era frica de adevar.

La un moment-dat a intrerupt discutia spunandu-mi ca este tarziu si ca ar trebui sa merg acasa. Desi urasc sa fiu tratat ca un pusti l-am ascultat si am plecat.

Noaptea aceea a fost cea mai grea din viata mea. N-am inchis un ochi. Ma gandeam numai la acea incapere bizara din casa pictorului. r0;Trecut fiuler30;E doar trecutr30;r1; Vorbele astea imi erau adanc intiparite in minte si imi rasunau in cap ca un ecou. Ce trecut sa aiba de nu m-a lasat sa intru acolo?

Neputand sa-mi iau gandul de la acea intamplare, pe la ora trei mi-am luat inima in dinti si am fugit spre casa batranului. Se pare ca nu dormea. Mi-a deschis usa suficient de repede si era imbracat la fel ca acum cateva ore.

Eram intr-o stare foarte stranie. Nu stiam ce se intampla cu mine. Mii de ganduri imi vuiau in minte ca un uragan si nu izbuteam sa ma adun. Eram palid la fata si groaznic de agitat. Stateam in pragul usii frangandu-mi mainile si incercand sa spun ceva dar abia reuseam sa-mi misc buzele de emotie. De unde atata frica? Ce am patit? Nu am facut nimic care sa-mi dea starea asta de depravare.

-Ce e acolo? Spun eu intrand vijelios in casa. Unde-I cheia de la usa? Spune!

Ridicasem tonul considerabil, desi nu vrusesem sa fac asta. Eram in culmea disperarii. Mai erau doua zile pana la asa-zisul examen si eram constient de faptul ca mosul asta e singura mea speranta.

-Cu ce drept ma rog intri asa la mine in casa, baiete?

Va urma...
_________________
O perfuzie cu vise, supradoza de dorinte, o injectie cu fite, inc-o doza de dorinte si-un cavou plin cu seminte.

Bloody Mary · Trimis: 16/07/2008 23:12 Titlul subiectului:

E super fain, ti-am zis siu pe words... Vreau sa stiu ce e dupa usa! :-|

_________________
Good things might come to those who wait...

Supradoza · Fondator Data inscrierii: 29/Mar/2008 Mesaje: 380

Am dat si eu pe aici cu o mica / mare intarziere.
Imi place mult , vreau si eu sa aflu ce e dupa usa.
Umm , nu trebuia sa ridice tonul in fata batranului ..
Cine stie ce se va intampla.

Asteptam continuarea!
_________________
Cel mai profund lucru pe care il poti face e sa fi superfici

Cel mai profund lucru pe care il poti face e sa fi superfici

Fumez privind numai un cer in ochi, ce plange cu timpul, ce-mi arde asa de dulce cand ajunge la filtru. Si-mi tremura si dintii, de-mi ia si suflul fumul dar, ramane pe cerul gurii un gust ce il ador, amar.
Si-ntr-un exces de un deces sublim, plecam. Teribil el, cat e de mare-mi aprinde o tigare si, fumam...

originalcopy · Trimis: 27/07/2008 20:08 Titlul subiectului:

Va multumesc pentru comentarii. Sa stiti ca nu-i cine stie ce dupa usa(don't kill me:))) So...spor la comentat.

-Te rog spune-mi unde-I cheia de la usa? Am necesitate de un fir de care sa ma agat ca sa termin anul si am senzatia ca usa aia e acel fir!

Eram exasperat de privirea linistita a batranului. Ma privea ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, de parca se astepta la asta.

-Cheia e chiar in sufletul tau. Trebuie doar sa-ti doresti.

M-am dus grabit spre acea usa si am pus mana pe clanta. M-am concentrat, am incercat sa-mi adun gandurile dar n-am putut. Singurul fapt la care ma mai gandeam era sa intru in acea incapere.

S-a deschis cu un scartait prelung, căci balamalele erau ruginite. Am inceput sa tusesc din cauza prafului ce se asternuse pe acei pereti, dar am intrat. Am ramas perplez in mijlocul odaii, holbandu-ma ca un apucat pe pereti. Erau numai portrete si peisaje. De-a dreptul superbe. Pareau mai degraba niste fotografii reusite. Pe jos erau insirate cutii, deasemenea pline cu picturi. Cand am vazut un tablou mi-am dat seama ce spunea el prin “ le e frica de adevar”. Erau tot felul de oamenii politici, in diferite ipostaze mai mult sau mai putin juste. Pacat ca nu li se vedeau fetele.

Am luat o cutie de pe jos si am indesat in ea cateva picturi cu peisaje si am plecat in graba acasa. De atunci nu am mai fost la batranul pictor.

Acel examen final fusese un mare succes. Pentru întâia data in cinci ani am reusit sa termin ultimul an. Am luat nota maxima, iar profesorii au fost foarte multumiti de mine oferindu-mi chiar, prilejul sa ma afirm in lumea artelor plastice.

Dar am refuzat. De la un timp ma ingrozea gandul ca s putea fi renumit. Ma simteam teribil. Imi era scarba sa ma mai uit in oglinda, deoarece nu mai puteam sa suport “epava”
depravata care ajunsesem. Nu era talentul meu. Nu era meritul meu. Nu eram eu.

Si nu am mai rezistat. Am ars tot si am jurat ca nu voi mai picta in viata mea. “Javra” asta imi spuneam mereu cand ma gandeam la ceea ce am facut. Ii furasem visurile.

Desi stiam ca nici o infinitate de scuze nu ar fi reparat nimic, m-am dus la batran.

Eram plouat si ma aflam in dispoziție de ebrietate, dar nu imi pasa de privirile dezgustate ale celor din jur.

Am urcat rapid scarile si am dat buzna in casa ca in noaptea aceea. Am intrat in camera sa si am izbucnit in plans, cerandu-mi iertare:

-Eu nu mai sunt eu, tu nu mai esti tu. Si asta numai din cauza mea. M-am lasat furat de disperare, caci altadata nu as fi facut asa ceva. Sunt un nimic! Nu mai am nimic autentic in mine! Poti sa ma spanzuri ca sa te razbuni, fa ce vrei ca nu mai imi pasa. Nu mai am nimic original.

-Aici gresesti fiule…Fiecare e original dupa felul in care copiaza.
_________________
O perfuzie cu vise, supradoza de dorinte, o injectie cu fite, inc-o doza de dorinte si-un cavou plin cu seminte.

originalcopy · Trimis: 27/07/2008 20:08 Titlul subiectului:

Va multumesc pentru comentarii. Sa stiti ca nu-i cine stie ce dupa usa(don't kill me:))) So...spor la comentat.

-Te rog spune-mi unde-I cheia de la usa? Am nevoie de un fir de care sa ma agat ca sa termin anul si am senzatia ca usa aia e acel fir!

Eram exasperat de privirea linistita a batranului. Ma privea ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, de parca se astepta la asta.

-Cheia e chiar in sufletul tau. Trebuie doar sa-ti doresti.

M-am dus grabit spre acea usa si am pus mana pe clanta. M-am concentrat, am incercat sa-mi adun gandurile dar n-am putut. Singurul fapt la care ma mai gandeam era sa intru in acea incapere.

S-a deschis cu un scartait prelung, fiindcă balamalele erau ruginite. Am inceput sa tusesc din cauza prafului ce se asternuse pe acei pereti, dar am intrat. Am ramas perplez in mijlocul odaii, holbandu-ma ca un apucat pe pereti. Erau numai portrete si peisaje. De-a dreptul superbe. Pareau mai degraba niste fotografii reusite. Pe jos erau insirate cutii, deasemenea pline cu picturi. Cand am vazut un tablou mi-am dat seama ce spunea el prin “ le e frica de adevar”. Erau tot felul de oamenii politici, in diverse ipostaze mai mult sau mai putin juste. Pacat ca nu li se vedeau fetele.

Am luat o cutie de pe jos si am indesat in ea cateva picturi cu peisaje si am plecat in graba acasa. De atunci nu am mai fost la batranul pictor.

Acel examen final fusese un mare succes. Pentru prima data in cinci ani am reusit sa termin ultimul an. Am luat nota maxima, iar profesorii au fost foarte multumiti de mine oferindu-mi chiar, prilejul sa ma afirm in societatea artelor plastice.

Dar am refuzat. De la un timp ma ingrozea gandul ca s putea fi renumit. Ma simteam teribil. Imi era scarba sa ma mai uit in oglinda, deoarece nu mai puteam sa suport “epava”
depravata care ajunsesem. Nu era talentul meu. Nu era meritul meu. Nu eram eu.

Si nu am mai rezistat. Am ars tot si am jurat ca nu voi mai picta in viata mea. “Javra” asta imi spuneam mereu cand ma gandeam la ceea ce am facut. Ii furasem visurile.

Desi stiam ca nici o infinitate de scuze nu ar fi reparat nimic, m-am dus la batran.

Eram plouat si ma aflam in stare de ebrietate, dar nu imi pasa de privirile dezgustate ale celor din jur.

Am urcat rapid scarile si am dat buzna in casa ca in noaptea aceea. Am intrat in camera sa si am izbucnit in plans, cerandu-mi iertare:

-Eu nu mai sunt eu, tu nu mai esti tu. Si asta numai din cauza mea. M-am lasat furat de disperare, caci altadata nu as fi facut asa ceva. Sunt un nimic! Nu mai am nimic original in mine! Poti sa ma spanzuri ca sa te razbuni, fa ce vrei ca nu mai imi pasa. Nu mai am nimic original.

-Aici gresesti fiule…Fiecare e autentic dupa felul in care copiaza.
_________________
O perfuzie cu vise, supradoza de dorinte, o injectie cu fite, inc-o doza de dorinte si-un cavou plin cu seminte.

Bloody Mary · Trimis: 28/07/2008 17:02 Titlul subiectului:

Un singur cuvant: TARE!
_________________
Good things might come to those who wait...

Supradoza · Fondator Data inscrierii: 29/Mar/2008 Mesaje: 380

Doamne , ador one shot-ul asta :wub:

Replica batranului e absolut perfecta!
Felicitari!
_________________
Cel mai profund lucru pe care il poti face e sa fi superfici

Fumez privind numai un cer in ochi, ce plange cu timpul, ce-mi arde asa de dulce cand ajunge la filtru. Si-mi tremura si dintii, de-mi ia si suflul fumul dar, ramane pe cerul gurii un gust ce il ador, amar.
Si-ntr-un exces de un deces sublim, plecam. Teribil el, cat e de mare-mi aprinde o tigare si, fumam...

originalcopy · Trimis: 30/07/2008 19:40 Titlul subiectului:

Merci de commenturi

Indiferenta

Privesc de doua ore apa innegrita ce se scurge cu picuri mici din teava sparta. Deja s-a facut o balta in care mi se reflecta fata careia I-am uitat aspectul. Ochii caprui, miciti de noptile nedormite, buzele rosii ce au uitat demult sa zambeasca, toate se deformeaza cu fiecare picatura ce tulbura imaginea.
E ultima zi cand stau aici si inca privesc gratiile cu aceeasi nedumerirre ca acum 25 de ani. Peste cateva minute stiu ca nu voi mai vedea nimic din ceea ce e aici: apa, scandurile subrede ce vor sa intruchipeze un pat, fiarele ruginite care de deschid in fiecare dimineata cu un scartait enervant. Cu toate astea nu sunt entuziasmata deloc; nu-mi pare bine ca plec, dar nici fericita n-as fi daca as mai ramane. Ma uit pe peretii zgariati cu semnaturile “inaintasilor” mei si ma gandesc ca eu n-am lasat nici o urma….Ar fi trebuit oare sa-mi insemnez si eu numele? Sa se stie ca pe aici a mai trecut un alt ucigas? Nu, nu cred ca ar trebui…Oricum nimanui nu-I pasa.
Imi aud numele: eram chemata. Un gardian imi deschide celula facandu-mi semn sa ies. M-am ridicat alene, aruncandu-I o privire nepasatoare si urmandu-l pana la iesire.
In strada ma astepta fosta mea avocata. Mi-a zambit nonsalant si m-a imbratisat cu ardoare strigandu-mi ca sunt libera. Ce atata bucurie? Bucurie? Ce tot spun? E cea mai prefacuta fiinta. Ea m-a “infundat” si acum cand sunt libera se preface ca e fericita, cum se prefacea atunci ca e trista. Cu toate astea nu am avut eficacitatea sa-I reprosez nimic, iar acum cand as putea sa o fac, nu-mi mai pasa.
Am urmat-o in masina, intreband-o indiferent unde ma ducea.
-Ah! Draguta, ti-am inchiriat un apratament, nu o sa mai sti cu parintii tai…au murit acum doi ani….S-au sinucis de suparare ca te-au pierdut.
S-au sinucis pentru mine? Ce gluma buna…s-au sinucis fiindca le-am stricat eu reuptatia, nu pentru ca le-ar fi pasat….Dovada clara e testamentul….Au favorit sa dea banii unei manastiri decat sa-mi lase mie vreun leu. Oricum le-am spus-o si le-as mai spune-o daca as putea: nu-mi pasa.
Avocata se uita insistent la mine, indemnandu-ma parca, prin privirea ei frapanta sa schitez vreun gest de fericire.Desi ii intelegeam dorinta, nu m-as fi putut bucura de aceasta elibarare nici sa fi vrut. Cred ca eram mai libera acolo, in inchisoare. Ce pot face acum? Studiile nu le-am terminat, averea nu o mai aveam si chiar daca as avea-o nu-mi mai trebuie. Poate ca orice mi-ar spune ca mi s-a oferit o a doua sansa, de care ar trebui sa profit. Cu ce folos? Nimeni nu primeste o a doua sansa si chiar daca o primeste e doar o inselatorie, o aluzie la speranta pe care poti sa o reinvii. In viata ai doar o sansa: cea cu care te nasti. Eu am pierdut-o sau mai degraba mi-a fost luata. Si de ce? La ce bun mi-au distrus viata? O adunatura de lasi. Le era frica ca am sa spun ceea ce stiu, ca am sa-mi expun ideille; se simteau in pericol asa ca au hotarat sa scape de obstacole. Si totusi la ce bun? Eu am ramas o umbra subjugata careia nu-I mai pasa de nimic, iar ei tot au pierdut ceea ce credeau ca le voi fura eu.
Se spune ca speranta moare ultima. In zilele acelea toate sentimentele mele murisera, numai speranta inca mai traia, trepidand imperceptibil, incercand sa izbuteasca sa iasa la suprafata. Si e adevarat. Speranta chiar moare ultima. A mea a murit de mult, dar a fost ultima.
Nici cand am ajuns in noua mea casa sirul gandurilor nu mi-a fost intrerupt. Am intrat sfios murmurand nu “multumesc” printre dinti si m-am indreptat spre dormitor, unde aveam de gand sa-mi petrec ceva vreme. Insa si de data asta avocata mi-a stricat planurile chemandu-ma sa beau o cafea cu ea. Am acceptat. Oricum fie ca refuzam fie ca nu, imi era totuna. Vroiam sa scap mai rapid de ea ca sa-mi pun ordine in gandurile ce ma macina de mult. Cred ca singura scapare e ori sinuciderea ori moartea. Da, da, stiu ca prin definitia stiintifica sinucidere, moarte fac parte din aceeasi categorie si inseamna acelasi lucru-nu si pentru mine. Ori ma sinucid, ori raman in omenirea asta impertinenta, ceea ce e tot una cu moartea. O sa am destul timp sa ma gandesc…
Avocata se plimba guresa prin camara proaspat aranjata cautand cafea, cesti, farfurii si eventual ceva biscuiti. In timpul acesta privirea mi se scurgea pe cutitul a carui lama ascutita stralucea in bataia slaba a luminii de bec. Un sentiment de nostalgie, dar in acelasi timp plăcere m-a facut sa zambesc prima data dupa 25 de ani. Era un zambet sec, sarcastic si oarecum indiferent. Ochii imi sclipira pret de cateva secunde, iar un gand prostesc mi-a fulgerat mintea. Zambetul discret de acum ceva timp se transforma usor usor intr-un zambet machiavelic. Am atins cu degetul aratator manerul cutitului mangaindu-l-era rece. Strangand manerul, in minte mi-au aparut din nou cele doua optiuni asupra carora vroiam sa meditez. Avocata se apropia: o privire uimita, fata crispata de nedumerire, un raset nervos, un geamat inabusit si sange. Am ales.
Macar daca m-au acuzat sa nu fie degeaba.
_________________
O perfuzie cu vise, supradoza de dorinte, o injectie cu fite, inc-o doza de dorinte si-un cavou plin cu seminte.

Mia · Administrator Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 3095

omg

e pur si simplu GENIAL >.......<
_________________
[url=http://yunyunchan.deviantart.com/]» MY DEVIANTART [/url]

lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit. Smile

Bloody Mary · Trimis: 30/07/2008 21:15 Titlul subiectului:

Ti-am spus si pe words, e genial. Nu. TU esti geniala. :-|

_________________
Good things might come to those who wait...