 |
|
|
| Autor |
Mesaj |
angelgirlcrista99 Starter


Data inscrierii: 14/Feb/2008 Mesaje: 20 Localitate: timisoara
|
Trimis: 19/02/2008 20:34 Titlul subiectului: Angel Wings |
|
|
deci...am gasit siteul asta nu de mult si am avut de gand sa imi las si eu povestea pe aici...asa, ca sa o vede-ti si voi...:D...nu e mare lucru, nu sunt cea mai grozava, defapt...e doar ce concepe creierasul meu atunci cand ii dau prea multa libertate....poate va place...
Prolog
-Eu zic sa ii atacam direct! Tuna vocea puternica a lui Amadeo.
-Stii bine ca nu putem sa facem asta, ii reaminti pentru a 3 sau a 4 oara Anita fratelui ei. Deja incepuse sa sa isi piarda radbare, fapt destul de greu de indeplinit, un lucru pe care numai „prea-iubitul” ei frate reusea sa il indeplineasca.
-GURA! Rasuna in incapere vocea in general calma a Elenei, iar cei doi ingeri, impreuna cu ceilalti 4 care se aflau in sala Consiliului, incremenira.
Toti intoarsera capul spre Elena, capul Consiliului Serafimilor, care ii privea cu raceala din spatele ochelarilor rotunzi. Ochii alungiti, felini si incredibil de reci ii dadeau un are arogant, care venea in totala disconconrdanta cu albastrul bland si trasaturile fine. Isi dadu la o parte o suvita aurie rebela si isi puse mainile elegante pe masa lunga din sala.
-Nu e cred ca e necesar sa decurgem la astfel de discutii aprinse, Amadeo. Explica Elena cu vocea neasemuit de calma, de parca izbucnirea de mai inainte nici nu avuse loc.
Ingerul stranse ochii o clipa, si parea sa se chinuie cu greu sa inghita niste vorbe mai mult decat nepotrivite. Nu era in firea lui sa fie supus, iar Elena stia asta, dar in final nu putea decat sa isi pastreze parerile pentru sine. Nimeni, nimeni nu era destul de prost sa se puna cu Elena. Ea ii dadea socoteala doar Lui, Atotputernicului, si nimeni nu vroia sa aiba de a face cu ea. Era Slujnica Timpului, a Infinitului, Doamna Elena a casei Ziegesar.
-Da, doamna. Spuse Amadeo printre dinti, Doamne cat de satanica i se parea femela aia.
-Bine, daca mai trebuie sa mai ridic tonul odata, vei avea de a face cu El, si cred ca nimeni nu vrea asta, nu-i asa? Intreba ingerita, retoric. Cine ar fi prostul care ar vrea sa se infatiseze inaintea Lui?
-Motivul pentru care suntem aici nu este se ajungem la un nou razboi. Nu ne putem îngăduie asta, nici nu neam revenit bine dupa ultimele revolte ale clanurilor, si avem discutii aprinse pe plan intern. Explica Doamna
Era adevarat, fortele celeste ale Railui pur si rudimentar nu erau destul de dominante sa duca un razboi cu fortele satanice ale Iadului.
Despre asta se vorbea azi la Inrunire Consiliului Serafimilor. Anumite clanuri ale denomilor atacasera Echlibrul, sigurul plan dimensional pe care nu aveau voie sa il atace, Pamantul.
Dar sa o luam cu inceputul, acum mai bine de 300 de ani, intre fortele celeste, conduse de Generalul Maximus, de Doamna General Elena si Generalul Kain. Toti au avut componentă lor la lupta, insa era cunoscut de toti ingeri ca razboiul ar fi fost pierdut daca nu ar fi existat Generalul Kain. El a fost cel ce castiga batalie dupa batalie pe campul de lupta in fata lui Angelus, demonicul comandant a fortelor Iadului. Era eroul tuturor atunci, nu un inger, ci un mit, un zeu pus pe piedestal.
Istoria te invata si iti dovedeste de nenumarate ori, zeii pusi pe piedestal cad. SI cad tare, cu viteza fulminanta, piedestalul se sparge, se face tandari odata cu mitul si prea putini ingeri din nou generatie mai stiau acum cine era Manuitorul Flacarilor, Vestitul General Kain al casei Draka.
Razboil se terminase cu un tratat de pace si intelegerea intre cele doua regate ca niciunul nu avea sa mai atace Pamantul. Echilibrul fusese salvat. Totul era linistit.
Totul a fost calm pana cand unele clanuri demonice au inceput sa atace dinnou Pamantul si sa se revolte impotriva Tratatului.
Nimeni nu a bagat in seama atacurile la inceput, nu era un rațiune demn de o intrunire o serafimilor, insa dupa mai numeroase atacuri in variate parti ale Pamantului, de la Budapesta sau Bucuresti pana la Moscova, ori Brasilia, iar cel mai recent la Tokyo, au constatat cu oroare ca nu putea fi decat mana unui anume demon. Un singur strateg era atat de iscusit si de bun incat sa puna la punct întocmai strategii. Angelus, Ingerul Iadului.
Acum, Marele Cosiliu al Serafimilor se intrunea sa gaseasca o solutie pentru a evita razboiul si un mod de a gasi motivul pentru care Angelus s-ar hotari sa atace iar Echilibrul dupa atatea secole.
-Eu propun sa trimitem pe cineva pa Pamant sa ne prezinte situatia. Ultimul atac a avut loc la Tokyo, si stii ce inseamna asta, nu Maximus ? a intervenit Teodora ranjind.
Maximus o privi pe frumoasa ingerita, cu parul ei compact si rebel cu atata ura ca ar fi putut sa o spulbere. Ochii lui argintii iti dadeau fiori pe sira spinarii, putini erau cei ce il puteau privi pe Maximus mai mult de cateva secunde direct in ochii. Nu era el Lordul Zapezilor pentru nimic. Generalul Maximus al casei DuPont, Lordul zapezilor.
-Mi se pare o idee buna, Tedora, te-ai gandit la cineva? A afirmat vesnic calma Elena.
-Doamna, daca imi permiteti, ce-ar fi sa il trimiem pe Dominic? Propuse Anita. E destul de capabil sa faca fata unei asmenea misiuni.
Anita il proteja pe Dominic, toata lumea stia ca a fost elevul ei preferat, si il considera, pe buna dreptate, un mic geniu.
-Nici gand, tancul ala nu are destula experienta pentru o astfel de misiune! A sarit ca ars Amadeo. O sa o dea peste cap, Doamna, doar nu vreti sa il trimite-ti pe ala, asa-i?
Elena il privi pasiva din spatele ochelarilor ei rotunzi si dupa cateva secunde intaorse privirea spre sora lui, frumoasa si calma Anita, cea cu ochii de rubine si parul de zapada.
Incredibil cat demult cei doi frati puteau sa se asemene, si totusi cat de diferiti puteau fi. Amadeo si Anita, gemenii casei DeChanell. Aveau aceleasi trasaturi frumoase, aceiasi ochi si acelasi par, si totusi. Totusi se urau unul pe altul. Arganta, dispretul, lacomia si invida ii macinase pana si pe cei doi frati, odata inseparabili, si le-au imprimat in minte o ura imensa unul pentru celalalt.
-Crezi ca Dominic e pregatit pentru asa o misiune, Anita? Intreba Elena cu vocea ei rece, ton neschimbat...mereu chinuitor de calm.
-Da, Doamna! Dominic e cel mai bun elev al meu de pana acum, e un Vindecator extrem si e madria Gardei Tronului. E tanar, dar cum vrea cineva sa isi demonstreze calitatile daca nu e trimis intro misiune adevarata. Si in plus, cu Generalul acolo, cum ar putea da gres? Argumenta Anita.
La auzirea titului de comandant, ochii argintii ai Lordului Zapezilor se intunecara. „Cum poate ingerita asta sa i se adreseze canaliei aleia cu asa un grad de respect!”. Ar fi vrut sa tipe asta, sa o zgaltaie pe Anita, dar mai existau si azi unii care vorbeau asa de el. Cu respect pana in oase! Toti ingerii din vechea generatie, il respecta, erau constienti de ce ii datorau Manuitorului de Flacari.
„Kain...”
-Bine...sa facut! Voi vorbi eu maine cu Dominic. Daca Anita isi une onoarea la bataie pt el nu poate fi decat extraordinar. A zis Elena. Intrunirea asta se sfarseste aici.
Cu asta sa ridicat de pe scaunul dn catife aurie si sa intrs sa plece, rochia lunga, alba din matase si aripile aurii fosnind in urma ei.
-Tancul ala nu o sa reziste nici 5 momente acolo, surioara! A exclamat Amadeo odat ce era sigur ca nu putea fi auzit de Elena.
-Nu zau? Pai...mai vedem noi, iubite-fratioare. A raspuns Anita inorcandu-se si parasind camera, uramta de Teodora.
Maximus se uita la ingerul nervos din fata lui, la felul cum parul alb ii cadea peste ochii rosii plini de foc si ura si de dorinta de a depasi singurul obstalcol intre el si pozitia de colonel, Anita. Generalul nu putu sa se abtina si zambi satisfacut.
„Amadeo, eu cred ca o sa imi fii de mare folos...”
**********************
any opinions?
kiss u <o> |
|
| Sus |
|
 |
shoricik_aly Member


Data inscrierii: 19/Aug/2007 Mesaje: 852 Localitate: Un loc unde mintea mea se poate desfasura in voie
|
Trimis: 20/02/2008 20:45 Titlul subiectului: |
|
|
Un prieten scrie ceva asemnanator..Relativ.Tot o lupta intre ingeri si demoni,doar ca nu are a face cu vreun El.E diferit,dar sunt aceleasi personaje alese.
Imi place ca ai atins multe subiecte pe care multi ca noi nu ar face-o .Sunt cateva greseli pe ici,pe colo,dar in esenta imi place .
Banuiesc ca exista mai numeroase parti. Astept continuarea. _________________ "Trupul moare,apa se innoureaza,sufletul ezita si vantul uita,vesnic uita,dar flacara ramane aceeasi."-George Seferis
"Cine are curajul sa se sinucida acela a dezvaluit taina minciunii"-F.M.Dostoievski
Plutind printre nori ajung intr-un loc unde trist se aude un picur de sange...
"ochii tai rosii plini de dorinta.."
"pasii se transforma in cenusa unui pian,care inca mai canta cantul pierdut al unui suflet ratacit"
"Watch the road I am walking and tell me what you see
Watch the road where we were singing
And now tell me if you remember..." |
|
| Sus |
|
 |
angelgirlcrista99 Starter


Data inscrierii: 14/Feb/2008 Mesaje: 20 Localitate: timisoara
|
Trimis: 21/02/2008 13:44 Titlul subiectului: |
|
|
pai....cred ca ingerii mei sunt mia diferiti de imaginea pe care o are lumea despre ei. nu sunt chiar asa de...ingeri? defapt, sunt corupti, desfranati si aroganti, doritori de putere si razbunatori. :D....dar tot sunt tipi buni...ingeri si demonii sunt un subiect îndeajuns de comun in ficuri, dar nu sunt teribil de multi care se incumeta sa ii scrie altfel decat perfecti. nu stiu...nu sun prea religioasa, poate de aia nu am o problema cu asta...eu spre sa va placa mica mea poveste...
Capitolul 1: Vrajitorul Mintilor, Dominic al casei LaCroix
Ochii ageri de vultur scanau orizontul in timp ce un auz antrenat receptiona absolut orice miscare pe o raza de un km. Incepuse sa bata un vant linistit, iar Regatul dintre Nori, sau Celestia, era mai calm ca niciodata. „Calmul din-naintea furtunii”, gandi Dominic, indepartand o suvita rebela din ochii. Era sigur ca ceva avea sa se intample, nu stia cum, dar o simtea pana in oase.
Ochii lui Dominic erau cei ce atrageau prima data privirile. Erau mari si aurii, pe buna dreptate oglinzi ale sufletului, căci toate sentimentele erau evidente in ei. Era imposibil sa minti atunci cand esti posesorul ochilor alora. Ingerul avea nasul mic si in vant, iar mai jos de el buzele rozalii si putin intoarse, extraordinar de senzuale. Parul era lung era strans la posterior intr-o coada groasa, asta in afara de cele doua suvite mult mai scurte care ii incadrau elegant fata. Arata tanar, nu pare sa aiba mai mult de 16 ani, si trasaturile fine ii dadeau un aspect feminin. Avea aripile mari, deschise ar fi ocupat mai bine de 4 metri stanga dreapta, de un rosu aprins care amintea de sangele proaspat varsat. Nu prea conta pentru el, ar fi fost mandru de ele indiferent ce colorație ar fi fost. Nu era grozav de inalt, de-abia daca ajungea la 1,70, si nu ii placea sa i se reaminteasca asta....
-Dominic!!! O voce vesela ii striga, facandu-l sa se intoarca exact la timp pentru a atașează o roscata mica si hiper-activa care se arunca la gatul lui, mai-mai sa il darame.
-Mari, pe zi ce trece te faci tot mai mare! A zis el ridicand-o in brate pe fetita care isi strecurase bratele mici si moi in jurul gatului sau si isi odihnea capul pe umarul lui. Mari era inca un copil, chiar si dupa standardele celeste.
-Dominic, la Mali i dol de tine...se plangea fetita, ochii imensi si de un albastru extraordinar purtand in ei o inocenta atat de rara pe care Dominic era mereu bucuros sa o vada.
-Imi pare atat de rau ca te-am neglijat Mari, uite cum facem, o sa stau numai si numai cu tine fiecare moment liber pe care il am de acuma-ncolo! A asigurat-o el, desi gandindu-se mai bine a conceput ca nu e mare asigurare, fiindca el nu prea avea timp liber.
-Plomiti? Glasul ei era plin de sperata si tanarul inger nu putea sa nu ii faca pe plac.
-Promit solemn! Zambea cu gura pana la urechi, Mari avea efectul asta asupra lui.
Mari era fiica doamnei Rejto, care avuse grija de el mult timp dupa ce tatal si mama lui murisera, si chiar daca nu statea cu ea atunci cand Mari se nascuse, tot se atasase mult de fetita. Mari era ca un iepuras, mereu sarea de colo-colo inveselind pe toata omenirea ce ii statea in cale.
-Dominic, sper ca ai tot atat de mult lipici la domnisoare ca si la copii...a spus o voce feminina din spatele lui.
-Si eu ma bucur sa va vad, doamna! A raspuns el intorcandu-se spre vechiul lui profesor. Carui fapt ii datorez placerea?
Anita statea acolo, chiar in fata lui in toata frumusetea ei impresionanta, cu privirea blanda, fata si pozitia corpului extrem de calme. Doamna cu ochii de rubin arata splendid in rochia ei din matase albastra, aripile bleu-ciel accentuindu-i aura cereasca. Era uimitor de frumoasa, iar Dominic o iubea nespus, o admira, era mama care ii lipsise, avea pentru ea cel mai inalt grad de respect.
- Am venit sa vorbesc cu tine Dominic, te-am cautat acasa la doamna Rejto, dar nu erai acolo, si dupa cum vezi, Mari a vrut sa vina cu mine, a zis ea zambind spre draguta roscata din bratele lui, dar o data indreptand privirea spre Dominic, isi pierdu zambetul, adoptand o aura serioasa. El a inteles imediat mesajul.
-Trebuie sa vorbim, iar din tonul ei era clar ca urma sa fie o discute nespus de serioasa.
-Mari, ce-ar fi sa te duci tu acasa iubito, poate vin mai tarziu pe la voi, ce zici? Ii spuse el fetitei in timp ce o lasa din brate.
-Dal Mali vlea sa stea cu Dominic, se planse draga de Mari, chiar nu vroia sa plece de langa prietenul ei! Dominic mereu promitea ca va veni sa se joace cu ea, dar rareori o facea. Mari intelegea ca nu era vina lui, ca era obosit, mereu avea treaba, dar nu putea sa nu fie putin egoista si sa nu il tina pe Dominic al ei langa ea atunci cand il avea aproape. Ingerul era un asociat de joaca prea bun pentru a nu profita de el.
-Scumpo, te rog, chiar trebuie sa vorbesc cu Anita, insista el, nu ii placea sa o dezamageasca pe Mari, dar nu era ca si cum ar fi avut de ales. Cu toata sinceritatea, chiar ar fi favorit sa se joace de-a-vatia-ascunselea cu Mari, decat sa vorbeasca despre revolte ale clanurlor cu Anita.
-Bine, ofta Mari si se intoarse sa plece. Pa, Dominic. La levedele, domnisoala Anita.
-Pa, Mari, striga Dominic dupa ea, iar cand roscata nu se intoarse spre el, se simti ca un ticalos. Un ticalos mare de tot avand in vedere ca o dezamagise din nou pe micuta lui prietena.
Nu prea avea timp sa isi regrete acþiunile, trebuia sa se întoarcã la o discuþie importanta cu profesoara lui.
-Vroiati sa vorbiti cu mine, Colonel, a amintit el oficial, când era vorba de discutii serioase, despre revolte sau un posibil rãzboi, ii spunea mereu Colonel.
-Nu sunt chiar eu cea care trebuie sa vorbesca cu tine Dominic, e Generalul Elena. Are o misiune pentru tine, l-a informat ea calma, de parca vestea nu era mare lucru.
Bine, poate pentru ea nu era mare lucru, insa o asemenea veste era FOARTE importanta pentru Dominic. Generalul Elena nu dadea misiuni pentru orice tampenie, si garantat nu la oriºicine. Asta era o veste incredibila, si o sansa extraordinara pentru Dominic sa dovedeasca tuturor din conducerea Raiului(desi cei care contau stiau deja), ca e in dispoziție sã duca pe umerii orice misiune, oricât de grea ar fi fost. Ca nu era doar un cãpitan de gãrzi prea tânãr, ajuns in postul lui pentru simplul pretext ca era preferatul colonelului sau, Doamne fereºte, c-ar fi jucãria ei personala, dupa cum spunea un zvon rãutãcios.
Astea erau puncte in plus pentru misiune. Partea trufasa a mintii lui Dominic sarea practic de sus in jos de bucurie.
Doar un mic detaliu ii ramanea ii minte, nimic prea important totusi, avea doar legatura cu faptul ca cei mai multi dintre ingeri plecati in astfel de misiuni nu prea se mai intorceau. Vreodata. Niciodata, ca sa fim mai corecti.
Astea erau puncte in minus pentru misiune, iar partea rationala a mintii lui Dominic urla si tipa. „Nu e idee buna, nataraule!”
Fara sa stie el chiar ce si cum, se destepta in fata usilor mari din stica groasa si albastra care duceau spre biroul Elenei. Ingerul intinse mana sa apuce manerul aurit, dar ezita o clipa. O fi el puternic, dar tot ii era frica, mai ales ca era sigur despre ce era misiunea asta. Nu era el clarvazator, dar oricine putea sa isi dea seamna ca avea legatura cu ultimele revolte ale clanurilor de demoni.
„Nu prea poti sa o dai la intors, Dominic, oricat de groaza ti-ar fi!” ii aminti creierul lui. „Fii barbat si deschide usa aia!”
Lua aer adanc in piept si deschise usa, pasind inauntru.
- Capitan Dominic, al casei LaCroix, la dispozitia dumneavoastra General, saluta el pe femela care statea in capul mesei.
Elena purta o rochie aurie superba care se potrivea excelent cu auriul aripilor si al pletelor lasate libere. Ea il privi o clipa din spatele ochelarilor, ochii reci analizandu-i fiecare trasatura si facandu-l sa se simta mic si neajutorat in fata ei. Slujnica Infinitului avea efectul asta asupra tuturor.
-Ia loc, te rog, zise ea dupa cateva secunde care pareau a fi minute la randul in mintea lui.
Isi trase un scaun si se aseza, nu foarte aproape de ea.
-Spune-mi, Dominic, ce stii despre Marele Razboi.
-A avut loc acum mai bine de 300 de ani, intre Rai si Iad, insa niciuna din parti nu a iesit victorioasa, deci sa ajuns la un tratat de pace si o intelegere. Au avut loc numeroase batalii grele si am pierdut si noi, si ei o gramada de soldati, doamna, a explicat Dominic, cam asta era in 2 vorbe istoria razboiului, nu era ca si cum ar fi putut sa ii spuna tot ca isi dovedeasca intelectul.
Pe capitanul Garzii Tronului il fascinase mereu, intr-o oarecare masura, razboiul. Ba nu, nu razboiul, oamenii care luptau in el. Eroii viteji, care nu se temeau de nimic, luptatorii cu puteri incredibile si abilitati ce te lasau cu gura cascata.
-Foarte bine, si banuiesc ca sti totul despre ultimele revolte ale clanurilor.
-Da, doamna. Daca imi permiteti, despre ce e vorba? Sigur nu m-ati adus aici sa aflati cat de multe stiu despre toate astea.
-Direct la subiect, a remarcat Elena cu un zambet rece pe buze. Ai dreptate, am necesitate de cineva pentru o misiune special. Fosta ta profesoara te-a sugerat pe tine, si-a pus onoarea la bataie, iar eu am in Anita mai multa incredere decat in oricine.
-Ce fel de misiune, daca imi pot permite sa intreb, doamna? A intrebat el putin curios, dar cu frica de ce ar putea afla.
-Avem nevoie de cineva sa se duca pe Pamant si sa afle cat mai multe despre situatie, despre motivul pentru care demonii au hotarat dintr-o data sa se revolte, si sa ne spuna si noua, a explicat Elena, vocea calma neschimbata.
Dominic facu ochii mari, se astepta ca asta sa fie o misiune importanta, dar el nu avea nici macar putina experiente in misiunile de pe Pamant, nu fusese niciodata acolo. Sigur ca pentru astfel de misiune le trebuia cineva cu mai multa experienta in afara Raiului, asa-i?
-Doamna, eu nu am mers niciodata pe Pamant, am fost trimis in misiuni pe alte planuri, insa niciodata pe planul Echilibrului, sigur sunt eu cel mai potrivit inger pentru misiunea asta? A intrebat el neincrezator.
Bineinteles, nu vroia sa ii puna la socoteala ideea doamnei general Elena, si nici sa dea la o parte o întocmai misiune, dar nu era tocmai sigur ca ar avea el ce sa caute in planul de existenta al oamenilor. Ei erau...altfel, nu era 100% convins ca ar fi putut sa faca fata printre ei.
-Sunt sigura, dupa cum am mai spus, eu am cumplit de mare incredere in Anita, si daca ea spune ca esti cel mai potrivit pentru misiunea asta, eu o cred, Elena a facut o pauza, dupa care continua zâmbind. In plus, Generalul va fi acolo sa te asiste.
Se uita o clipa la ea mirat. Generalul Maximus? Nu, el nu se ducea in misiuni. Atunci cine? O clipa mai tarziu, realiza la cine se referea defapt Elena si ochii i se marira vizibil. Din cate stia el, unui singur generel i se adresau asa ingeri, sau, ma rog, i se adresasera. Era sigur acum de cine vorbea doamna, insa trebuia sa o intrebe.
- Generalul Kain? Kain al casei Draka? Vocea ii era mai slaba ca de obicei, o soapta. Era sigur ca vestitul Manuitor de Flacari, pierise, sau iesise demult din gratiile Raiului.
-Da, Dominic, Generalul Kain. Am vorbit deja cu el, si dupa multe ore chinuitoare, a acceptat sa ne ajute. Ingerita parea exasperata doar la amintirea discutiei extrem de aprinse pe care o avuse cu Kain. Sa zicem doar ca unele cuvinte mai colorate fusesera schimbate intre cei doi, iar blonda a trebuit sa asculte mai multe descrieri si apelative nu tocmai potrivite strigate in japoneza, engleza, spaniola, franceza si cateva in germana, decat auzise in toti cei 4500 de ani ai ei. Iar asta spunea ceva.
-Dar nu a fost Generalul scos din gratiile Raiului? A indraznit Dominic.
-Ba da, din pacate, a fost o mare pierdere, insa el locuieste acum la Tokyo, si acolo au avut loc ultimele atacuri. Tot acolo sunt destule clanuri, si destui demoni ca sa putem afla despre ce e vorba. A continuat ea.
-Deci merg intr-o misiune pe Pamant cu cel mai vestit General pe care Raiul la avut vreodata?
-Pai da, si vreau sa mergi cat mai rapid posibil. Eu te voi insoti pana acolo si te voi lasa in grijiea lui Kain, de acord?
-Da, doamna. A fost tot ce putu ingerul sa zica.
-Asta a fost tot legat de misiune, dar mai am ceva de zis. Dominic, ai grija ce faci. Odata ajuns Pamant, vei incepe sa experimentezi senzatii umane, cum sunt foamea, somnul, si dupa cateva saptamani sentimente umane, pe care noi ingerii nu el simtim. Avertiza ea.
Ai grija ce faci, te rog, Tokyo e un oras seducator, plin de ispite, iar Kain . . . sa zicem doar ca sia ales bine rezidenta. Stii prea bine ce se intampla cu ingerii care se lasa sedusi se farmecul muritorilor.
Da, stia . Multi ingeri facusera asta, si pedeapsa primita nu era una placuta, iti pierdeai cu totul titlurile celeste, unele puteri se schimbau se modificau, uneori insasi ingeri se schimbau si erau exilati din Rai. Atunci intervenea intunericul, Iadul, si lordul Angelus ii primea cu bratele deschise. Si cei mai multi acceptau oferta ispititoare, fiindca era mult mai usor decat sa traiesti o eternitate pe Pamant, printe muritori.
-Da doamna, promit sa am grija.
*********
Vreo 6 ore si multe la revederi-uri mai tarziu, Dominic se afla impreuna cu Elena in fata portilor uriase ce desparteau planul de existenta al ingerilor de planul de existenta al oamenilor. Portile erau uriase, mai mari decat orice altceva vazuse Dominic vreodata, erau din aur incrustate cu cele mai scumpe pietre si cu cele mai magnifice modele posibile. Modelele, desi frumoase, reprezentau scene de lupta dintre ingeri si demoni, ceea ce nu era cel mai frumos subiect. La poarta stateau 2 strajeri, ingeri cu aripile albastre, sabii aurite si robe albe.
Dominic purta pentru prima data in 160 de ani, haine de muritori, si nu i se pareau prea comfortabile. Avea ceva ce se numeau parca pantaloni de piele, negri(mult prea stramti si ridicol de mulati dupa parerea lui) un tricou rosu si un palton lung, tot negru (si se pare ca tot de piele) care servea ca deghizare pentru aripile lui marete si stacojii. Singurul lucru confortabil pe care il purta erau bocancii inalti pe glezna.
Elena vorbea cu unul din strajeri iar acesta ii deschise poarta. Dincolo de poarta nu se vedea nimic doar o lumina incredibila care il facu pentru o clipa sa inchida ochii . Doamna se indrepta direct spre lumina si ii facu semn si lui Dominic sa o urmeze.
Deodata, se scoate din somn pur si simplu intr-o mare de ceea ce pareau a fi oameni. „Ce mult seamna cu noi!” a remarcat el privind cu curiozitate fiintele care treceau repede pe langa el si pe langa Elena . De fapt, singura diferenta pe care o putea zari intre ingeri si oameni erau aripile. Ei le aveau, pe cand oameni nu. Si bineinteles hainele. „Cum naiba pot sa stea in chestiile astea?” se intreba el.
Pareau sa fie intr-o cladire uriasa, cu podele de marmura si tavan inalt, oameni cu tot felul de bagaje mergand de colo colo, unii intrand si altii iesind pe usile mari de sticla care le zarea in fata lui.
-Doamna, unde suntem? O intreba el pe ingerita blonda de langa el.
-Suntem la aeroportul din Tokyo, Dominic, ii zise ea. Il asteptam pe Kain sa vina.
La nici macar 10 momente dupa ce ea facuse afirmatia aia, usile de sticla ale aeroportului se deschisera si instinctiv Dominic se intoarse sa vada cine e. Ochii aurii facura atingere direct cu niste ochii negrii onix. Drept rezultat, respiratie i se taie si inima se opri o clipa, doar ca sa porneasca iar cu 300 de km/h.
*********************
pareri?
kiss u <o> |
|
| Sus |
|
 |
shoricik_aly Member


Data inscrierii: 19/Aug/2007 Mesaje: 852 Localitate: Un loc unde mintea mea se poate desfasura in voie
|
Trimis: 20/03/2008 02:42 Titlul subiectului: |
|
|
N-am avut rabdare sa citesc atat de mult..E mult prea mult,plus ca trebuie sa lasi cate putin,ca sa te poata lumea aprecia la justa ta valoare.Asa..citesc,o bucata,sau poate in intregime,si apoi nu mai spun nimic,ori daca e prima varianta..nu mai continua 'data viitoare' .Eu zic sa editezi si sa stergi o parte.Sincer,chiar nu am avut rabdare sa citesc tot.. _________________ "Trupul moare,apa se innoureaza,sufletul ezita si vantul uita,vesnic uita,dar flacara ramane aceeasi."-George Seferis
"Cine are curajul sa se sinucida acela a dezvaluit taina minciunii"-F.M.Dostoievski
Plutind printre nori ajung intr-un loc unde trist se aude un picur de sange...
"ochii tai rosii plini de dorinta.."
"pasii se transforma in cenusa unui pian,care inca mai canta cantul pierdut al unui suflet ratacit"
"Watch the road I am walking and tell me what you see
Watch the road where we were singing
And now tell me if you remember..." |
|
| Sus |
|
 |
angelgirlcrista99 Starter


Data inscrierii: 14/Feb/2008 Mesaje: 20 Localitate: timisoara
|
Trimis: 23/03/2008 20:43 Titlul subiectului: |
|
|
Imi pare rau ca nu ai avut rabdare, dar asa scriu eu. o sa incerca sa impart capitolul in jumatate, insa eu scriu cam 5 pagini la un capitol, si nu mi se pare deloc mult. Nu stiu...pana acum nimeni nu mi sa mai plans ca am capitole prea lungi, poate chiar opusul...nu stiu....
Capitolul 2: Manuitorul Flacarilor, Kain al casei Draka
Probabil era aerul de vina. Normal, asta era. Sau poate faptul ca era inconjurat de atatia muritori. Asta era singurul motiv pentru care avea dintr-o data probleme cu respiratia. Si pentru care saraca lui inimioara o luase la goana. Bineinteles ca asta era. Nu avea nicidecum legatura cu tipul ala care intrase in aeroport. Nici cu felul in care il privea, direct in ochi.
Dominic nu era genul timid, putea sa faca fata cu brio privirilor rautacioase, unele pline de ura pe care i le dadeau ceilalti. De multe ori, cei din jur nu rezistau sa il priveasca prea mult in ochii, dar tipul asta.... Era cu cel putin 15 cm mai inalt decat Dominic, avea parul negru, destul de scurt scurt si ciufulit. La orice alt barbat din incapere ar fi aratat ridicol, ca si prospat iesit din pat, dar lui i se potrivea. Pielea era deosebit de palida, perfecta, fara nici un defect, marmura alba.
Nu avea trasaturi fine, feminine ca si Dominic, ci trasaturi masculine, bine conturate, trasate cu o mana sigura. Pometi inalti si buze subtiri ce purtau un zambet superior, arata ca un aristocrat crescut intr-o vila plina de servitori. Si ochii...Dominic era sigur ca numai vazuse asa ochii. In timp ce barbatul inainta direct spre el si Elena, ochii lui negrii nu ii parasisera nici o clipa pe ai ingerului. Aveau in ei o aroganta si o siguranta de sine nemaiintalita si nu raceala pe care o purtau ochii Elenei. Nu, aveau foc, o flacara pe care Dominic o simtea. O simtea cum il arde, cum ii arde toate mijloacele de aparare si ramane fara nici o masca in fata unui strain. Era un sentiment inspaimantator, sa fii dezbracat de toate barierele tale, dar nu putea sa se uite altundeva decat la abisurile negre umplute de secrete. Era hipnotizat.
Felul cum mergea, cu o gratie aproape felina, plin de demnitate si siguranta, aerul din jurul lui, impunea respect. Toti din preajma intrari din aeroport ii privira macar o clipa, era un demon extrem de fascinant, iar bietul nostru ingeras ingheta in momentul in care strainul se opri la nici un metru de el si Elena. Zambetul prezent pe buze, ochii onix pironiti in ochi de aur. „Gata cu respiratia pentru tine, Dominic!”
-Kain....nu ne-am mai vazut de mult! La trezit din transa vocea rece a Elenei, plina de venin.
Creierul lui Dominic a avut nevoie de o secunda cateva secunde sa proceseze informatia. Kain? Adica, acel Kain? Generalul Kain al casei Draka? Imposibil! Generalul trebuia sa fie mai batran! Adevarat ca ingerii nu mai imbatraneau dupa un timp, dar nu se astepta la un tip care arata de vreo 25 de ani(ani ai muritorilor) si nici nu se astept sa arate....pai....asa de...bine.
-Draga mea Elena, asa ma intampini tu pe mine? A intrebat Generalul, vocea joasa, invaluita in catifea purta la fel de multa aroganta ca intreaga lui fiinta, si totusi, contrar oricarei idei, nu i s-ar fi corespunzător o altfel de atitudine. Nu ai fi putut pur si necomplicat sa ti-l imaginezi pe ingerul asta altfel decat arogant.
-Las-o moarta Kain, n-am chef de tine si de ironiile tale!
-Si eu care credeam ca tu chiar mi-ai dus dorul! A spus el dramatic, prefacandu-se ranit. Tocmai mi-ai frant inima, iubita mea Elena!
Dominic il privea socat de-a dreptul, nu mai cunoscuse pe nimeni care sa vorbeasca asa cu Elena, si Kain o lua peste picior fara nici o problema....Ingerita nu parea nici ea prea multumita de atitudinea lui, dar nu a comentat, stia mai bine decat sa ii dea apa la moara Generalului.
-Mie putin imi pasa de tine Kain, nu mi-ar pasa nici daca ai fii la doi metri sub pamant, a zis ea clar nervoasa.
Putine erau lucrurile sau situatiile care o faceau pe Elena nervoasa. Kain era unul dintre ele, tipul ala avea atitudinea perfecta pentru belele, stia identic ce butoane sa apese si cum sa le apese ca sa o scoata pe Slujnica Infinitului din minti si profita din plin de aceasta „calitate”.
-Vai draguta, dar te rog nu te supara pe mine, nu e ca si cum as vrea sa te enervez.....nu stiu sincer cum o fac, dar pur si rudimentar reusesc de fiecare data, a arguementat el, zambetul mereu pe buze.
Lui Dominic i se parea ca Elena nu mai avea mult si ii sare la beregata arogantului general, dar nu a facut-o, si oricat de amuzanta ar fi fost scena, el a rasuflat usurat. Ii era totusi frica. Daca Generalul se purta asa cu o soție puternica si influenta in Rai ca si Elena, atunci cum se va purta cu el? „Nu prea frumos” veni raspunsul.
Bineinteles, la norocul „fantastic” a lui Dominic, peste vreo douazeci de momente se destepta solitar in prezenta, foarte impunatoare, lui Kain. Dupa vreo douazeci de minute, Elena se decise ca era defapt satula de tachinatul barbatului si plecase pur si simplu.
Acum Dominic se gasea in situatia neplacuta de a fi analizat din cap pana in picioare de ochii arzatori ai generalului. Daca ati fost vreodata in situatia respectiva, stiti cat de neplacut e sa stai pur si simplu pe loc, incapabil de a te ascunde dupa vreo masca, pironit in loc de-o privire atat de puternica, incat era in stare sa farmiteze tot in calea ei. Daca nu, puteti doar sa va imaginati cu se simtea Dominic in acel moment.
-Nu esti prea inalt. A zis Generalul dupa ce si-a terminat inspectia. Ma asteptam la cineva mai inalt, si mai dur....dar daca Anita zice ca esti capabil de misiunea asta, inseamna ca esti.
Ce trebuia sa spuna oare la un asemenea comentariu? Multumesc, domnule? Nu stia ce trebuia sa zica, si se simti dintr-o data ca un prost. Doar statea si il privea in ochi pe Kain, nestiind ce sa zica, si simti cum sangele se duce spre obrajii care aveau o nuanta stacojie.
-Ce s-a intampat? Ti-ai pierdut vocea la vederea mea? A inceput Kain sa il tachineze. Stiu ca arat bine, dar chiar asa....
-NU! Nu e....asta domnule.....eu doar......stiti ca....se balbaia, habar nu avea ce sa raspunda la comentariul ala si era sigur ca trescuse de toate nuantele de rosu posibile si intrase direct la purpriu.
Rasul lui Kain a fost cel care la oprit din balbaiala, si daca nu ar fi fost atat de rusinat, Dominic ar fi notat ca Generalul avea un ras extraordinar de placut, molipsitor dea-dreptul, dar bineinteles ca dragul de el NU a observat. De ce observe asa ceva totusi ?
-Esti simpatic, stii asta, Blondie? A zis el inca razand si incepand sa mearga spre iesire
-Blondie? Domnule....spre ca nu imi veti spune asa, nu? A intrebat el, urmandu-l pe general afara din aeroport, era sigur ca va fi traumatizat daca va primi porecla aia...
-Vrei sa iti spun mai bine Mititelule? Pot face si asta.....a comentat Kain in timp deschise dintr-o miscare usile aeroportului si pasi afara, urmat de un ingeras mic si cu obrajii foarte rosii.
-Nu, domnule, dar totusi...de ce nu imi puteti spune Dominic? Intreba el, vocea lui blanda abia daca se auzea.
-Dominic? Pai...cred ca pot face si asta, dar daca ma enervezi, te trec automat la Blondie, Ok? A continuat el . Si inca ceva, nu mai imi zi domnule, sau mai rau, general....nu mai sunt in armata asta e unul din bonusuri. Fara titluri fandosite. Spune-mi Kain. A explicat el, ceva mai serios de data asta totusi.Se oprise din merse si statea fata in fata cu blondul mult mai scund decat el.
-Kain....sopti Dominic, mai mult pentru a testa cum suna numele pe limba lui si hotari ca ii place.
-Exact, acum ca am lamurit asta, a zis el cu zambetul la locul lui de onoare, mai avem de rezolvat o problema.
-Ce problema, domn-...Kain? se corecta el zambind, ii placea sa ii spuna pe nume, se simtea mai aproximativ de General, il umaniza mai mult.
-Pai...mai multe, nu prea e usor sa te acomodezi cu Pamantul, cel putin nu la inceput, dar o data ce te acomodezi cu ideea, e un loc placut.....Tokyo e un oras teribil de interesant...si o sa il vezi pe toate partile saptamanile astea. A explicat Kain, incepand sa inainteze prin parcare.
-Zau...? vocea lui Dominic avea o nota de curiozitate copilareasca, era incantat de gandul de a explora o lume noua, dar avea si nelamuriri. Vom avea timp de asta, stii, cu misiunea si toate alea....? intreba el.
La intrebarea asta, Generalul se intoarse spre el si ii zambi, actiune care ii ingheta sangele in vine. Zambetul si ochii lui Kain promiteau cele mai delicioase si interzise pacate. Il faceau pe Dominic atat de confuz, o parte a creierului sau, probabil cea rational, era terifiata de promisiunle alea. Partea mai impulsiva abia astepta sa afle despre ce era vorba. |
|
| Sus |
|
 |
shoricik_aly Member


Data inscrierii: 19/Aug/2007 Mesaje: 852 Localitate: Un loc unde mintea mea se poate desfasura in voie
|
Trimis: 25/03/2008 00:39 Titlul subiectului: |
|
|
Ideea e ca pe un forum nu e chiar atat de bine sa postezi atat de mult .As citi,dar ma oboseste.O sa mai citesc,si sper..usor-usor sa termin.Sunt sigura ca e extrem de palpitant tot.Pana acum mi-a placut . _________________ "Trupul moare,apa se innoureaza,sufletul ezita si vantul uita,vesnic uita,dar flacara ramane aceeasi."-George Seferis
"Cine are curajul sa se sinucida acela a dezvaluit taina minciunii"-F.M.Dostoievski
Plutind printre nori ajung intr-un loc unde trist se aude un picur de sange...
"ochii tai rosii plini de dorinta.."
"pasii se transforma in cenusa unui pian,care inca mai canta cantul pierdut al unui suflet ratacit"
"Watch the road I am walking and tell me what you see
Watch the road where we were singing
And now tell me if you remember..." |
|
| Sus |
|
 |
angelgirlcrista99 Starter


Data inscrierii: 14/Feb/2008 Mesaje: 20 Localitate: timisoara
|
Trimis: 30/03/2008 17:01 Titlul subiectului: |
|
|
pai....capitolele mele sunt deja scrise....o sa le postez pe jumatate atunci sau la impart.
-Bineinteles ca da. Ce crezi, ca o sa te tin inchis in casa? O sa avem destul timp si de misiune si de distractie. Crede-ma, cand o sa se termine cu misiunea asta, o sa-ti doresti sa nu mai pleci. Raspunse el, vocea coborand la o soapta seducatoare.
Vazandu-l pe Dominic cum inghite in sec, zambetul lui Kain se transforma intr-un ranjet satisfacut. Ii dadea un fel de placere ciudata sa il faca pe ingeras sa se simta incomfortabil, era prea usor. Ce sa ii faci daca el era asa de sexi?
Se intoarse spre parcare si incepu din nou sa inainteze, auzind si pasii timizi a lui Dominic in spatele lui.
Blondul il urma pe General in parcare, printre masini de care bietul de el nu auzise sau nu le vazuse niciodata. Anita ii explicase in mare ce sunt masinile, si autobuzele, si alte lucruri de genul asta, in cazul in care se va afla vreodata pe Terra, sa stie ce sunt, dar realiza ca habar-n-avea ce era dracovenia aia langa care se oprise Kain.
Avea doua roti, parea sa fie facuta din metal sau ceva....dar nu avea nici cea mai vaga idee ce. Era rosie cu negru, semana cu o bicicleta, sau cu o masina....Dominic lasa capul pe stanga sa o priveasca dintr-un alt unghi, poate in cazul ala ar fi stiut ce e. Defapt, hotari el, arata ca o combinatie intre o masina si o bicicleta.
Nu baga de seamna cand il striga Generalul, doar atunci cand ii dadu in mana o...alta chestie. Asta semana cu un coif de la armura, dar nu chiar. Era rotunda si neagra cu rosu, la fel ca si masina-bicicleta.
-E o casca Dominic, se pune pe cap. Ii explica brunetul.
-Casca?
-Da, iar asta e o motocicleta, si cu ea o sa mergem in oras, nu pot sa te las sa mergi pe ea fara o casca totusi. Uite, asta se pune asa. Continua el luand casca din mainile lui Dominic si punandu-i-o pe cap, dupa care prinzand-o sub barbie.
Kain lua si el o casca neagra si punand-o e cap se urca pe motocicleta. Dominic se uita putin nedumerit, el unde avea sa stea? Generalul ii facu atunci semn sa se urce in spatele lui si, pentru a doua sau a treia oara pe ziua respectiva, primi o culoare extraordinara de rosu, dar il asculta si urca si el.
-Bun, stai bine? Intreba Generalul, vocea de catifea facandu-l sa roseasca si mai mult.
Din cauza apropierii, narile ii erau inundate de mirosul lui Kain, o combinatie cel putin ciudata, mosc si cafea si un miros accentuat de fum, nu de tigara, doar lemn ars....
-Cred...cred ca da.....raspunse el in final.
-Perfect, atunci tine-te bine!
************************
Era hipnotizat, complet fermecat, vrajit. Kain gonea pe motocicleta cu o viteza extraordinara, si de-o parte si de alta erau luminile colorate ale orasului, Tokyo. Era noapte, tarziu, dar se pare ca asta nu ii deranja e miile de oameni care se plimbau la ora asta pe strazi.
Mergeau cu o viteza ametitoare, inima lui Dominic batea ca o toba, se tinea de Kain ca de un colac de salvare, dar ar fi mintit spunand ca nu ii place. Ii placea enorm de mult, senzatia era euforica, ispititoare si intru-totul minuata. Era aceasi senzatie pe care o simtea cand isi avea aripile deschise si se avanta spre soare. Libertate totala.
Daca astea erau placerile pe care viata pe Pamant i le oferea, atunci Kain avea dreptate. Vroia si el libertatea asta.
Totul era asa seducator, un melanj de culori, de mirosuri, de sunete si senzatii. Toate noi. Toate incredibile. Lumea muritorilor parea ca i se deschide, ca il primeste cu brate calduroase. Il astepta o lume cu totul nou de cucerit, si se hotarase spontan ca vroia sa afle totul despre ea.
Il stranse mai tare pe Kain si zambi hotarat. „ Am sa stiu totul despre tine! Sa fii sigura de asta! ”
Simtind bratele lui Dominic strangandu-l mai tare, Kain zambi. „Cate ai de aflat despre mulțimea asta Dominic....”
***************************
Dintr-o sala enorma, o pereche de ochi albastru puternic ii privea print-o oglinda cu suprafata rosiatica.
„ Iar te bagi tu unde nu iti fierbe oala, Kain. Dar nu conteaza, ai sa te frigi mai tare de data asta! Si ce aveam noi aici? Dominic, al casei LaCroix. Sa vedem cat rezisti pe domeniul meu, ingerasule!” |
|
| Sus |
|
 |
shoricik_aly Member


Data inscrierii: 19/Aug/2007 Mesaje: 852 Localitate: Un loc unde mintea mea se poate desfasura in voie
|
Trimis: 30/03/2008 17:09 Titlul subiectului: |
|
|
Pune un capitol pe mai multe parti.Asa creste si suspansul :>.Am mai citit o bucata . _________________ "Trupul moare,apa se innoureaza,sufletul ezita si vantul uita,vesnic uita,dar flacara ramane aceeasi."-George Seferis
"Cine are curajul sa se sinucida acela a dezvaluit taina minciunii"-F.M.Dostoievski
Plutind printre nori ajung intr-un loc unde trist se aude un picur de sange...
"ochii tai rosii plini de dorinta.."
"pasii se transforma in cenusa unui pian,care inca mai canta cantul pierdut al unui suflet ratacit"
"Watch the road I am walking and tell me what you see
Watch the road where we were singing
And now tell me if you remember..." |
|
| Sus |
|
 |
__Lauraa* Member


Data inscrierii: 08/Aug/2007 Mesaje: 2326
|
Trimis: 30/03/2008 18:27 Titlul subiectului: |
|
|
Mult prea lung..
cine crezi ca are rabdare sa citeasca atata scris?
am citit putin din primul..si a fost frumos...
dar in rest e gigant o.O |
|
| Sus |
|
 |
angelgirlcrista99 Starter


Data inscrierii: 14/Feb/2008 Mesaje: 20 Localitate: timisoara
|
Trimis: 30/03/2008 19:46 Titlul subiectului: |
|
|
e putin ciudat sa imi impart astfel capitolele...dar nah....o sa aiba cam trei posturi un capitol....nu am ce face, dar sunt deja scrise in mare parte...
Capitolul 3: Constinte noi
-Wow...aici locuiesti tu? A intrebat Dominic privind uimit de-a dreptul. Adevarul era ca apartamentul lui Kain nu era cine stie ce.
Avea geamuri imense, si o usa de sticla care dadea spre un balcon mare, era la ultimul etaj a unui bloc ridicol de inalt si probabil panorama era superba. Avea doua camere, in sufragerie era o canapea neagra din plus, o masuta de cafea din sticla si un covor jelly si alb. Langa perete era o biblioteca mare, din lemn negru, plina de carti, multe din ele vechi. Stranse in ani de-a randul, isi imagina Dominic. Ele ii atrasera atentia primele si fugi direct sper biblioteca.
-Ai atatea carti...sopti el, intinzand o mana spre a scoate o carte de la locul ei, dar mana ingheta la jumatatea drumului.
-Poti ca citesti cate vrei, spuse Kani din spatele lui, imi imaginez ca esti curios. A fost printre primele lucruri pe care eu le-am facut cand am ajuns pe pamant! Am citi tot ce am putu gasi. Astea sunt dar cateva mai interesant, o sa mai iti aduc altele daca vrei.
-Pe bune...? intreba el uimit, incantat, dar cu o oarecare nesiguranta.
Trebuia sa recunoasca, era un renumit soarece de biblioteca. Ii placea in mod deosebit sa afle lucruri, mai ales din carti. Ii placea sa vada toate detaliile imaginilor cu ochii mintii, adevarat, dar exista o problema. In Rai, multe carti erau interzise, sau cenzurate. Scene intregi taiate, pentru „ai pastra puri in gandire pe ingeri” si a nu ii lasa sa afle despre „farmecele pacatoase ale muritorilor”.
Dominic nu era genul sa incalce vreo regula, asa ca nu incerca sa procure carti interzise. Dar acum nu erau interzise. Nu era in Rai iar cartile alea stateu acolo si asteptau, il invitau practic sa mearga si sa le citeasca. „Citeste-ne! Stii ca vrei!”
Stia ca se va simti vinovat, dar daca tot erau acolo, asa de usor de atins, si nici o pedeapsa daca le citesti, cum ii putea cineva cere sa nu le citeasca. Era absurd. Se hotari ca avea sa inceapa lectura cat mai repede. Zambi gandul ala. Era cert ca avea sa ii placa pe Pamant. Chiar si pentru ceva asa de simplu pentru muritori ca de exemplu cititul. Intr-un fel, pana si asta era nou pentru el.
-Abia astept! Era foarte incantat. Avea sa citeasca toate cartile alea, iar Kain chiar a zis ca ii va aduce altele.
Pierdut in entuziasmul lui, Dominic nu stia nimic de ochii obsidian care il priveau vigilent de pe canapea. Brunetul se astepta ca ingerul sa ii asalteze colectia de carti. La ce nu se astepta era ca el sa fie asa de incantat cand o vedea. Putini ingeri vroiau sa citesca, mai ales carti ale muritorilor, dar dragutul blond parea mai mult decat incantat de ele. Parea genul care ar citi pana cand ar adormi cu cartea in brate. „Ti se pare cunoscut sentimentul, Kain?”
Zambi amuzat catre baiatul ce se chinuia cu disperare sa ia o carte de pe un raft de sus, esuind mizerabil. Era pur si simplu prea scund pentru a ajunge, dar parea hotarat sa reuseasca. O secunda, Kain se gandi daca sa il ajute sa nu, dar se hotari ca era mult mai amuzant sa il priveasca. „ E destul de incapatanat, vede ca nu poate, dar tot incearca. E de admirat, dar nu prea e o calitate in pozitia in care se afla! Ma intreb daca Angelus stie de el.”
Gandurile lui fusera totusi intrupte de un morman de carti care cazusera de pe raftul de sus, aterizand direct pe un anume ingeras si facandu-l sa cada pe jos odata cu ele. Kain se ridica de pe canapea sa il ajute, dar nu se putu abtine sa nu izbucneasca in ras. Dominic statea pe jos, cu bratele incrucisate la piept, coada ordonata in dezordine, obrajii rosii si uitandu-se bosumflat la cartile din jurul lui.
-Nu rade! Exclama el de pe podea. Totusi, baiatul nu era in pozitia de a comenta, si reactia lui nu facu decat sa starneasca si mai tare rasul lui Kain.
Ingerul arata tanar, dar asa, pe podea, imbufnat si rosu la fata arata ca un copil. Era interesant, putin inspaimantator sa te gandesti ca avea o misiune asa de importanta. Ignora gandul, daca Anita zicea ca e bun, atunci era. Intinse o mana sa il ajute, ajutor apreciat, fiindca Dominic a intins si el o mana sa accepte.
In secunda in care degetele ale blondului au intrat in atingere cu pielea alba, senzatia asa de cunoscuta pentru amandoi se manifesta. Fiori electrici treceau prin mana, in jos, ca sa ajunga in tot corpul. Torente de emotii si amintiri au invadat gandurile lui Dominic, multe dintre ele confuze, fragmente din care nu deslusea prea mult, mintea Generalului incercad sa le inchida. Sentimentele, astea erau totusi o alta poveste. Sufletul lui Kain cerea sa fie eliberat de ele. Erau numeroase si chinitoare, manie, dezamagire, ambitie si mult, mult regret. Vina pentru faptele trecutului, dorinta de a rascumpara greselile. „ Dumnezeule...” nu isi imaginase niciodata ca cineva poate avea atatea sentimente complexe.... |
|
| Sus |
|
 |
shoricik_aly Member


Data inscrierii: 19/Aug/2007 Mesaje: 852 Localitate: Un loc unde mintea mea se poate desfasura in voie
|
Trimis: 01/04/2008 00:02 Titlul subiectului: |
|
|
Uite,indiferent ca imparti si in 100 de parti,nu are importanta.Adica.. noi prindem ideea,si daca e nevoie,citim si de 10 ori.Am mai citit putin .Nu pot citi prea mult..Imi obosesc ochii sa stau sa citesc[pe calculator] continuu.  _________________ "Trupul moare,apa se innoureaza,sufletul ezita si vantul uita,vesnic uita,dar flacara ramane aceeasi."-George Seferis
"Cine are curajul sa se sinucida acela a dezvaluit taina minciunii"-F.M.Dostoievski
Plutind printre nori ajung intr-un loc unde trist se aude un picur de sange...
"ochii tai rosii plini de dorinta.."
"pasii se transforma in cenusa unui pian,care inca mai canta cantul pierdut al unui suflet ratacit"
"Watch the road I am walking and tell me what you see
Watch the road where we were singing
And now tell me if you remember..." |
|
| Sus |
|
 |
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
|
|
|